2 definiții pentru binefăcut
Explicative DEX
binefăcut, -ă adj. (despre oameni) Care este viguros, robust, voinic, trupeș. Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei (C. NEGR.). • pl. -ți, -te. /bine + făcut.
BINEFĂCUT, -Ă, binefăcuți, -te, adj. Robust, voinic, trupeș. Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: binefăcut
binefăcut adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
binefăcut, binefăcutăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care este viguros, robust, voinic, trupeș. DEXI DLRLC
- Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
-
etimologie:
- bine + făcut DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.