2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiorấș, ~ă [At: ALECSANDRI, P. I, 57 / V: ~ríș, ~ă, ~rúș, ~ă, ~rdíș, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: chior + -iș] 1 av (Îe) A privi (sau a se uita) ~ A privi printre gene, închizând un ochi, spre a vedea mai bine. 2 av (Îae) A privi sașiu. 3 av (Îae) A se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie. 4 av A privi cu dispreț. 5 av A privi cu asprime. 6 av (Fig; îae) A privi dintr-o parte. 7 av (Fig; îae) A privi peste umăr. 8 av (Înv; îe) A da ~ la (sau în) ceva A ținti cu pușca. 9 av (Îe) A da ~ de cineva A găsi cu ușurință pe cineva. 10 av (Îe) A da ~ prin ceva A se repezi fără a lua seama peste ce calcă. 11 av (Îe) A da ~ unii peste alții A se ciocni unii de alții (din grabă, din neatenție etc.) 12 a Chior (2). 13 a Sașiu. 14 a (Fig) Încruntat. 15 a (Fig) Supărat.

CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș.

CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. – Chior + suf. -âș.

CHIORÂȘ adv.: A se uita (sau a privi) ~ a) a se uita cruciș; b) a se uita rău, cu dușmănie la cineva. A da ~ prin ceva a merge (grăbit) fără a observa unde calcă. /a chiorî + suf. ~âș

chiorâș adv. 1. ca chiorii, orbește: dau chiorâș unul peste altul; 2. cruciș: se uită chiorâș.

chiorúș, ~ă a vz chiorâș

CHIORÎ́Ș2, -Ă, chiorîși, -e, adj. 1. Sașiu, încrucișat. Dragă mi-e lelea chiorîșă, Suflă-n foc, se uită-n ușă. POP. 2. Fig. Supărat, îmbufnat. [Nurorile] stau chiorîșe și la masă. SEVASTOS, la TDRG. – Variantă; (regional) chiorúș, -ă (HODOȘ, P. P. 181) adj.

CHIORÎ́Ș1 adv. (Numai în expr.) A privi (sau a se uita) chiorîș =a privi cruciș, chiondorîș; fig. a se uita dintr-o parte, cu coada ochiului, peste umăr, pe furiș, cu dispreț sau cu dușmănie. Oamenii privindu-l chiorîș, grăbeau fuga și lucrul. CAMILAR, T. 201. S-a uitat o dată chiorîș, de i-a băgat în spaime pe toți. CARAGIALE, O. III 33. Stăpînu-tău, ca stăpînu-tău; ce ți-a face el, asta-i deosebit de bașca, zise împăratul, uitîndu-se chiorîș la dînșii. CREANGĂ, P. 266. A da chiorîș prin ceva = a se repezi orbește, fără a lua seama peste ce calci. Și așa o fierbeam (= jucam) de tare, de nu ne ajungea casa; și dam chiorîș prin fasole, prin mazăre și bob. CREANGĂ, A. 98. A da chiorîș peste (mai rar de) cineva = a găsi fără multă bătaie de cap. Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela... care-l căutați... cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă?... -Bună ne-ai jucat-o, moș Corbu!-Mai bună!... că altmintrelea dați chiorîș de el, pe stînca șoimilor. ALECSANDRI, T. 242. (învechit) A da chiorîș la (sau în) ceva = a ochi, a ținti (cu pușca). Tu dai chiorîș în fiară. ODOBESCU, S. III 97. (Fig.) În pădurea de la Strungă Sînt de cei cu pușca lungă, Care dau chiorîș la pungă!... ALECSANDRI, P. A. 54.

CHIORÚȘ, -Ă adj. v. chiorîș.

chĭorî́ș adv. Ca chĭoriĭ, orbește (Rar). Chĭondorîș, ponciș, cu privirea pĭezișă și furioasă. – Și adj. Uĭtătură chĭorîșă. – În Olt. și ghĭoldiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiorấș1 (înv., pop.) adj. m., pl. chiorấși; f. chiorấșă, art. chiorấșa, pl. chiorấșe

chiorâș adj. m., pl. chiorâși; f. sg. chiorâșă, pl. chiorâșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIORÂȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorât, posomorât. (Ce te uiți așa ~ la mine?)

CHIORÎȘ adj., adv. 1. adj. cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, cruciș, încrucișat, sașiu, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.) 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorît, posomorît. (Ce te uiți așa ~ la mine?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita chiorâș / ponciș (la cineva) expr. a avea / a simți o antipatie puternică (față de cineva).

Intrare: chiorâș (adj.)
chiorâș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiorâș
  • chiorâșul
  • chiorâșu‑
  • chiorâșă
  • chiorâșa
plural
  • chiorâși
  • chiorâșii
  • chiorâșe
  • chiorâșele
genitiv-dativ singular
  • chiorâș
  • chiorâșului
  • chiorâșe
  • chiorâșei
plural
  • chiorâși
  • chiorâșilor
  • chiorâșe
  • chiorâșelor
vocativ singular
plural
chioruș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chioruș
  • chiorușul
  • chiorușă
  • chiorușa
plural
  • chioruși
  • chiorușii
  • chiorușe
  • chiorușele
genitiv-dativ singular
  • chioruș
  • chiorușului
  • chiorușe
  • chiorușei
plural
  • chioruși
  • chiorușilor
  • chiorușe
  • chiorușelor
vocativ singular
plural
Intrare: chiorâș (adv.)
chiorâș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • chiorâș
  • chiorâ
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiorâș (adj.) chioruș

etimologie:

  • Chiorî + sufix -âș.
    surse: DEX '09

chiorâș (adv.)

  • 1. expresie A privi (sau a se uita) chiorâș = a privi sașiu.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. expresie A privi (sau a se uita) chiorâș = a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Oamenii privindu-l chiorîș, grăbeau fuga și lucrul. CAMILAR, T. 201.
      surse: DLRLC
    • S-a uitat o dată chiorîș, de i-a băgat în spaime pe toți. CARAGIALE, O. III 33.
      surse: DLRLC
    • Stăpînu-tău, ca stăpînu-tău; ce ți-a face el, asta-i deosebit de bașca, zise împăratul, uitîndu-se chiorîș la dînșii. CREANGĂ, P. 266.
      surse: DLRLC
  • 3. expresie A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și așa o fierbeam (= jucam) de tare, de nu ne ajungea casa; și dam chiorîș prin fasole, prin mazăre și bob. CREANGĂ, A. 98.
      surse: DLRLC
  • 4. expresie A da chiorâș peste (mai rar de) cineva = a găsi fără multă bătaie de cap.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela... care-l căutați... cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă?... – Bună ne-ai jucat-o, moș Corbu! – Mai bună!... că altmintrelea dați chiorîș de el, pe stînca șoimilor. ALECSANDRI, T. 242.
      surse: DLRLC
  • 5. expresie învechit A da chiorâș la (sau în) ceva = ochi (vb.) ținti
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Tu dai chiorîș în fiară. ODOBESCU, S. III 97.
      surse: DLRLC
    • figurat În pădurea de la Strungă Sînt de cei cu pușca lungă, Care dau chiorîș la pungă!... ALECSANDRI, P. A. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiorî + sufix -âș.
    surse: DEX '09