CHINDIE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi.

achindei^[1] sn vz chindie

achindie^[1] sf vz chindie

atinghie sf vz achindie

chendeu sn vz chindeu

chindei sn vz chindie

chindeu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~diu, chen~, cingeu, (hiperurbanism) findeu / Pl: ~eie, (înv) ~eauă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.

chindie sf [At: PSALTIREA (1651) / V: ~dei sn, ~diu sn, ~nghie, tinghie / Pl: ~ii / E: tc ikindi] (Înv) 1 Timpul zilei între amiază și seară. 2 (Pex) Parte a cerului unde se află, în aparență, soarele după-amiază. 3 (Pop; îs) Mâncare de ~ii Gustare luată între amiază și cină Si: (reg) ojină. 4 (Pex) Masa pe care o iau lucrătorii la câmp, pe la orele 4 după-amiază. 5 Concert de seară, dat de muzica domnească Si: (reg) nubet, tabulhana. 6 Instrument muzical. 7 (Spc) Tobă mare, făcând parte din instrumentele meterhanelei. 8 (Trs) Dans țărănesc care seamănă cu sârba, dar se joacă cu pași mai mărunți și într-un tempo accentuat, precipitat. 9 Melodie după care se execută chindia (8).

chindiu¹ sn vz chindeu

chindiu² sn vz chindie

chinghie sf vz chindie

tindeche² sf vz chindie

tindechea² sf vz chindie

tinghie¹ sf vz chindie

CHINDEU (pl. -deauă) sn. Trans. 👕 Ștergar, prosop: Și-i mai șterge c’un ~ Lacrimile (IK.-BRS.) [ung. kendö].

CHINDEUȚ (pl. -uțe) sn. 👕 Trans. dim. CHINDEU.

CHINDIE sf. 1 📆 Timpul zilei între ceasurile 2 și 5 după amiazi: și așa au stătut pînă Ia vreme de ~ (LET.); adesea și sub forma CHINDII: pe la chindii am ajuns la palaturile zmeilor (ISP.) ¶ 2 ‡ Turn de streajă (la curțile domnești și boierești) de unde se vestea cu tobe și cu surle ceasul din urmă al chindiei cînd toți oamenii casei se adunau la cină și porțile curții se închideau (🖼 1115): toată noaptea arse chindia lui Socol (ODOB.) ¶ 3 ‡ 🎼 Concert dat de muzica domnească înainte de a însera: puneau de băteau ~ în toate zilele în curte (LET.) ¶ 4 Danț popular: joacă hora și bătuta, brîul și chindia, de dîrdîie pămîntul (CAR.) ¶ 5 🎼 Muzica care se cîntă pentru acest danț: pînă atunci stase de-o parte, fluierînd o ~ (D.-ZAMF.) [tc. ikindi; comp. ACHINDIE].

CHINDIE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei către apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi.

CHINDIE, chindii, s. f. (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) 1. (De obicei în construcție cu prep. «la», «pe la», «către») Timp al zilei către asfințitul soarelui. Se sparge hora la chindie. O apucă înainte băieții. Cîntă unul, înfrunte, cu clarineta. STANCU, D. 79. M-am pornit și eu la vie, Cam sub sară, la chindie. CONTEMPORANUL, II 419. Pe la chindii, am ajuns la palaturile zmeilor. ISPIRESCU, L. 300. Se vestea cu tobe și cu surle ceasul înserat al chindiei, cînd toți oamenii casei se adunau la cină și porțile ogrăzii se închideau. ODOBESCU, S. A. 149. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. Soarele scapătă cătră chindie, coborîm și noi din ponor și dăm glas de înștiințare. SADOVEANU, N. P. 23. Cînd fu soarele-n chindie, Mi-era lupta cu mînie. ȘEZ. III 215. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sîrba, care se joacă cu pași mărunți și într-un ritm grăbit; melodia după care se joacă acest dans. Haid’ iubito, haid’ cu fuga, Să jucăm și noi chindia. COȘBUC, P. I 166. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei... tinerii... jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. X 31.

CHINDEU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.

CHINDIE, chindii, s. f. 1. Timp al zilei către asfințitul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sîrba și melodia după care se execută. – Tc. ikindi „după amiază, rugăciunea de după prînz”.

CHINDIE ~i f. pop. 1) Perioadă de timp cuprinsă între amiază și apusul soarelui. Pe la ~i. 2) Loc pe bolta cerească unde se află Soarele în această perioadă de timp. 3) art. Dans popular asemănător cu sârba. 4) Melodie după care se execută acest dans. [Art. chindia; G.-D. chindiei; Sil. -di-e] /<turc. ikindi

chindie f. 1. timpul zilei între amiazi și apusul soarelui (între ceasurile 2 și 4): pe la chindii am ajuns în palatul smeilor Isp. 2. un fel de horă țărănească plină de vioiciune și cântecul după care se joacă; 3. (în vechime) cântarea muzicei domnești după amiazi la asfințit: a bate chindia. [Turc. IKINDI, lit. al doilea ceas].

achindíe, V. chindie.

chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.

chindíe și (Mold. și) achindíe f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doĭ, timpu de după amează, namazu de la mijlocu acestuĭ timp). Timpu de pe la 4 după amează: pe la chindie saŭ pe la chindiĭ. Un dans popular cu mișcărĭ foarte răpezĭ. Melodia acestuĭ dans. Tabulhana (cîntarea muziciĭ domneștĭ pe la 4 după amează în timpu Turculor): băteaŭ chindie în toate zilele (N. Costin). Tobă mare (îmbrăcată în postav roș) care făcea parte din instrumentele meterhaneleĭ. La curțile domneștĭ și boĭereștĭ, turn de strajă de unde se vestea cu tobe și surle timpu chindiiĭ, cînd toțĭ oameniĭ se adunaŭ la cină, și porțile curțiĭ se închideaŭ. (Și la Tîrgoviștea era un asemenea turn, care odinioară era maĭ înalt, dar acum n’are de cît vre-o 28 de metri).

chindia (dans) (reg.) s. f. art., neart. chindie, g.-d. art. chindiei

chindie (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindia, g.-d. art. chindiei; pl. chindii, art. chindiile (desp. -di-i-)

*chindia (dans) s. f. art., neart. chindie, g.-d. art. chindiei

chindie (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindia, g.-d. art. chindiei; pl. chindii, art. chindiile

chindie s. f., art. chindia, g.-d. art. chindiei; pl. chindii, art. chindiile

chindeu (chindeie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).

chindie (chindii), s. f. – Timp al zilei către apusul Soarelui, asfințit. – 2. Turn, foișor. – 3. Serenadă sau concert nocturn dat de muzicanții palatului în timpul cinei domnitorului. – 4. Dans tipic. – Mr. chindie. Tc. ikindi (Șeineanu, II, 113; Meyer 158; Lokotsch 901; Ronzevalle 41); cf. ngr. κεντί, alb. itšindi, sb. ikindija. Sensul 2 prin circumstanța de a se da din turn, pe înserat, semnalul de închidere a porților.

chindia, joc* popular românesc, întâlnit mai mult în Muntenia subcarpatică, la petreceri. Se execută în cerc și cu brațele pe umeri de către o formație mixtă, după o melodie specifică. Are ritm binar* și o mișcare vioaie, cu pași mărunți și figuri comice. Face parte din categoria sârbelor*.

chindie, chindii s. f. petrecere, chef

CHINDEU s. v. prosop, șervet, ștergar.

CHINDIE s. vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.)

chindeu s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

CHINDIE s. vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.)

chindeu, chindeie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.