3 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chinci sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / A: nct / E: mg kincs] (Trs; mgm) Comoară.
CHINCI vb. IV v. cinchi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHINCI s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Comoară, tezaur. Kincs. Thesaurus. AC, 346. Aur și argint și chinciu mult. C 1692, 590r. Cf. VISKI, apud TEW. ◊ Fig. Din chinciul besearecii arătăm pentru ei facere destul. PP, 62r; cf. C 1692, 522v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kincs. Cf. h a z n a (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. – Variantă: chinci (V. ROM. februarie 1952, 118) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE CINCHI mă ~esc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!cinchi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cinchește, imperf. 3 sg. se cinchea; conj. prez. 3 să se cinchească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cinchi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchesc, imperf. 3 sg. cinchea; conj. prez. 3 sg. și pl. cinchească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chinci, chinciuri, s.n. (reg., înv.) comoară, tezaur.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CHINCI < ung. kincs „comoară”. 1. Chinciul b. (C Ștef). 2. Chinceș, Lazăr (16 A III 262). 3. Chincioiu, D. (Rom. Lib. 1 aug. 1953); cf. vb. a se chinci „a se pitula”. 4. Cf. Chinciboi (v. Cîrțu 4). Chinciuș s.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V404) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V404) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cinchi, cinchescverb
- 1. A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ghemui
- Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adîncă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. DLRLC
- Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. DLRLC
- Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09