12 definiții pentru chibzuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chibzuiálă sf [At: ALECSANDRI, T. 119 / V: ~ipz~ / Pl: ~iéli și (înv) ~le / E: chibzui + -eală] 1 Gând. 2 Plan. 3-4 (Îljv) Cu (chip și) ~ (În mod) chibzuit, prudent. 5-6 (Îal) (În mod) înțelept. 7 (Pop; îlv) A sta la ~ A sta pe gânduri, la îndoială Si: a se codi, a șovăi (înv) a se sili. 8-9 (Pfm; îe; îlav) (A fi) de bună ~ (A fi) cumpănit, chibzuit, așezat. 10 (Pop; îae) A avea o dreaptă judecată. 11-12 (Îljv) Fără ~ (În mod) necugetat.

CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui.Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală.

CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui.Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală.

CHIBZUIÁLĂ s. f. Faptul de a chibzui; judecată cumpănită. Spune tu, că ești am cu chibzuială. REBREANU, R. I 191. Punea, în această îndeletnicire, atîta măsură și chibzuială. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ Expr. A sta la chibzuială = a sta pe gînduri, a șovăi, a se codi. Să nu stai la chibzuială nici o cirtă. ISPIRESCU, M. V. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, a avea odreaptă judecată. Se și cuvine însă unui om din oameni, ca dînsul, să fie de bună chibzuială. SLAVICI, N. I 79.

CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui.Expr. A sta la chibzuială = a sta pe gânduri, a șovăi. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit.

chibzuĭálă f., pl. ĭélĭ. Acțiunea de a chibzui, socoteală, calcul, reflexiune.

chibzueală f. reflexiune, deliberare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chibzuiálă s. f., g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli

chibzuiálă s. f. (sil. -zu-ia-), g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIBZUIÁLĂ s. chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

CHIBZUIA s. chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

Intrare: chibzuială
chibzuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chibzuia
  • chibzuiala
plural
  • chibzuieli
  • chibzuielile
genitiv-dativ singular
  • chibzuieli
  • chibzuielii
plural
  • chibzuieli
  • chibzuielilor
vocativ singular
plural

chibzuială

etimologie:

  • Chibzui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09