2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cheseá2 sf vz chisea2

CHESEÁ s. f. v. chisea1.

CHESEÁ s. f. v. chisea1.

CHESEÁ s. f. v. chisea.

CHESEÁ s. f. v. chisea.

chiseá1 sf [At: PANN, Ș. I, 57/25 / V: ches~, chesá, ~sá / Pl: ~séle / E: tc kisè (kesè), srb kesa, ćesa, bg кисия] (Înv) 1 Pungă țărănească în care se păstrau banii. 2 Pungă de piele în care se ținea tutunul. 3 Brâu lat de piele, în care mocanii țin banii Si: (pop) chimir. 4 Mănunchi de lână folosit, în loc de burete, la băile turcești.

chiseá2 sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ches~ / Pl: ~séle / E: tc kjasè] (Trc) Vas mic de sticlă, cristal, porțelan sau (rar) de metal, în care se păstra dulceață, tutun sau chiar supă.

CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese.

CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese.

CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse.

CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse.

CHISEÁ, chisele, s. f. 1. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan, în care se ține dulceață (mai de mult și tutun). Mi-a adus un pahar de apă cu brumă și o chisea cu dulceață de cireșe negre. SADOVEANU, O. II 232. Demir poruncește să se aducă ciubuce... și tutun în chisea de cristal. SADOVEANU, N. P. 272. Dulceți de chitru mai avem?Mai sînt încă două chisele. ALECSANDRI, T. I 64. 2. (Învechit) Pungă în care se ținea tutun. Două chisele de tutun... cusute de copile cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Care pe subt pat intra, Cafele Că răsturna, Ciubuce Că-și arunca... Chiselele că-și pierdea. TEODORESCU, P. P. 572. – Variantă: cheseá (DELAVRANCEA, S. 121, CARAGIALE, O. II 166) s. f.

CHISEÁ2 ~éle f. pop. Pungă în care se ține tutunul. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. kesé

CHISEÁ1 ~éle f. Vas special în care se ține dulceața. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. käse

chiseà f. vas de cristal pentru dulcețuri: două chisele de dulceață de chitră AL. [Turc. KIASÈ].

chiseà (cheseà) f. pungă de tutun, înlocuită azi cu tabacherea: chisele de tutun cusute cu fluturi AL. [Turc. KISÈ (KESÈ)].

2) chiseá și cheseá f., pl. ele (turc. kise, kese, pungă de 500 de pĭaștri saŭ de 110 francĭ). Vechĭ. Pungă de ținut banĭ (orĭ tutun, înlocuită azĭ pin tabachere). – În Olt. chisa, pl. tot ele: bagă mîna la chisa și dă-ne cîte-o para (GrS. 1937, 244).

1) chiseá (vest) și cheseá (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceașcă mare, cupă, scafă, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de ținut și de oferit dulceață musafirilor. (Sînt și chisele de lut văpsite și acoperite cu capac de ținut tutun pe masă). V. gavanos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele

chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle

arată toate definițiile

Intrare: chisea (pungă)
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chisea
  • chiseaua
plural
  • chisele
  • chiselele
genitiv-dativ singular
  • chisele
  • chiselei
plural
  • chisele
  • chiselelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chesea
  • cheseaua
plural
  • chesele
  • cheselele
genitiv-dativ singular
  • chesele
  • cheselei
plural
  • chesele
  • cheselelor
vocativ singular
plural
Intrare: chisea (vas)
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chisea
  • chiseaua
plural
  • chisele
  • chiselele
genitiv-dativ singular
  • chisele
  • chiselei
plural
  • chisele
  • chiselelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chesea
  • cheseaua
plural
  • chesele
  • cheselele
genitiv-dativ singular
  • chesele
  • cheselei
plural
  • chesele
  • cheselelor
vocativ singular
plural

chisea (pungă) chesea

  • 1. popular Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Două chisele de tutun... cusute de copile cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141.
      surse: DLRLC
    • Care pe subt pat intra, Cafele Că răsturna, Ciubuce Că-și arunca... Chiselele că-și pierdea. TEODORESCU, P. P. 572.
      surse: DLRLC

etimologie:

chisea (vas) chesea

  • 1. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața (mai demult și tutun).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Mi-a adus un pahar de apă cu brumă și o chisea cu dulceață de cireșe negre. SADOVEANU, O. II 232.
      surse: DLRLC
    • Demir poruncește să se aducă ciubuce... și tutun în chisea de cristal. SADOVEANU, N. P. 272.
      surse: DLRLC
    • Dulceți de chitru mai avem? – Mai sînt încă două chisele. ALECSANDRI, T. I 64.
      surse: DLRLC

etimologie: