Definiția cu ID-ul 437838:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chisea (chisele), s. f. – Pungă pentru tutun. – Var. ches, ches(e)a. Mr. chési. Tc. kise, kese „pungă” (Șeineanu, II, 116; Meyer 224; Berneker 502; Lokotsch 1105; Vasmer 561), cf. alb. kjese, bg. kesija, sb. ćesá, rus. kisá, țig. kisi. Var. ches direct din tc. kes. Din aceeași familie face parte chesăg, s. n. (chimir tipic, cu punga în căptușeală), cf. Lacea, Dacor., III, 742 (în ciuda opoziției din DAR). Chisea „pungă” se confundă azi cu chisea, s. f. (borcan, mai ales pentru marmelade și dulcețuri), din tc. kiasé.