chisea¹ sf [At: PANN, Ș. I, 57/25 / V: ches~, chesa, ~sa / Pl: ~sele / E: tc kisè (kesè), srb kesa, ćesa, bg кисия] (Înv) 1 Pungă țărănească în care se păstrau banii. 2 Pungă de piele în care se ținea tutunul. 3 Brâu lat de piele, în care mocanii țin banii Si: (pop) chimir. 4 Mănunchi de lână folosit, în loc de burete, la băile turcești.

CHISEA², CHESEA (pl. -sele) sf. Pungă de tutun: chisele de tutun cusute cu fluturi (ALECS.); l-am prins de cîteva ori cu mîna în cheseaua mea cu tutun (CAR.) [tc. kisè, kesè].

CHISEA¹, CHESEA (pl. -sele) sf. Vas mic de cristal sau de porțelan în care se ține dulceață (🖼 1131): lucrînd cu lingura în cheseaua de dulceață (CAR.) [tc. kjasè].

CHISEA, chisele, s. f. 1. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan, în care se ține dulceață (mai de mult și tutun). Mi-a adus un pahar de apă cu brumă și o chisea cu dulceață de cireșe negre. SADOVEANU, O. II 232. Demir poruncește să se aducă ciubuce... și tutun în chisea de cristal. SADOVEANU, N. P. 272. Dulceți de chitru mai avem? – Mai sînt încă două chisele. ALECSANDRI, T. I 64. 2. (Învechit) Pungă în care se ținea tutun. Două chisele de tutun... cusute de copile cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Care pe subt pat intra, Cafele Că răsturna, Ciubuce Că-și arunca... Chiselele că-și pierdea. TEODORESCU, P. P. 572. – Variantă: chesea (DELAVRANCEA, S. 121, CARAGIALE, O. II 166) s. f.

CHISEA² ~ele f. pop. Pungă în care se ține tutunul. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. kesé

chiseà (cheseà) f. pungă de tutun, înlocuită azi cu tabacherea: chisele de tutun cusute cu fluturi AL. [Turc. KISÈ (KESÈ)].

2) chiseá și cheseá f., pl. ele (turc. kise, kese, pungă de 500 de pĭaștri saŭ de 110 francĭ). Vechĭ. Pungă de ținut banĭ (orĭ tutun, înlocuită azĭ pin tabachere). – În Olt. chisa, pl. tot ele: bagă mîna la chisa și dă-ne cîte-o para (GrS. 1937, 244).

ches² sn vz chisea

chesă sf vz chisea²

chesea¹ sf vz chisea¹

cheș³ sn vz chisea

chisa sf vz chisea¹

❍ CHES (pl. -esuri) sn. 1 Trans. (VIC.) Traistă mică de piele ¶ 2 Băn. Pungă de piele în care se ține tutunul și luleaua [srb. kesa < tc.].

cheseà f. V. chisea.

cheseá, V. chisea.

chisea (vas; pungă) (înv., reg.) s. f., art. chiseaua, g.-d. art. chiselei; pl. chisele

chisea (vas, pungă) s. f., art. chiseaua, g.-d. art. chiselei; pl. chisele, art. chiselele

chisea (vas, pungă) s. f., art. chiseaua, g.-d. art. chiselei; pl. chisele

chisea, art. chiseaua

chisea, -sele.

chisea (chisele), s. f. – Pungă pentru tutun. – Var. ches, ches(e)a. Mr. chési. Tc. kise, kese „pungă” (Șeineanu, II, 116; Meyer 224; Berneker 502; Lokotsch 1105; Vasmer 561), cf. alb. kjese, bg. kesija, sb. ćesá, rus. kisá, țig. kisi. Var. ches direct din tc. kes. Din aceeași familie face parte chesăg, s. n. (chimir tipic, cu punga în căptușeală), cf. Lacea, Dacor., III, 742 (în ciuda opoziției din DAR). Chisea „pungă” se confundă azi cu chisea, s. f. (borcan, mai ales pentru marmelade și dulcețuri), din tc. kiasé.