3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ches1 i [At: ȘIO / E: tc kes] (Înv) 1 Taie! 2 (Îe) A face ~ A tăia.

CHES interj. (Înv.) Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului unui condamnat la moarte. ◊ Expr. A face ches = a tăia (capul cuiva). – Din tc. kes! „taie!”

CHES interj. (Turcism înv.) Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului osânditului ◊ Expr. A face ches = A tăia (capul cuiva) – Din tc. kes „taie!”.

CHES interj. (Învechit) Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului unui osîndit sau al unui prizonier. Cînd olteanul zicea ches, capul și zbura. GHICA, S. 117. ◊ Expr. A face ches = a tăia (capete). O mulțime de căpățîni tăiete... Pricepi deodată, cum îl vezi, că le-au făcut ches pe toate, în vremea răzmeriței. ALECSANDRI, T. 1242.

CHES interj. (Înv.) Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului unui osândit. ◊ Expr. A face ches = a tăia (capete). – Tc. kes! „taie” (< kesmek).

cheș4 sn [At: ARH. FOLK. VI, 294 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Cuțit.

cheș1, ~ă a [At: I. POPOVICI, R. D. I, 55 / Pl: ~i, ~e / E: mg kese] (Mgm) Bălțat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEȘ adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

cheș adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ches interj. – (Înv.) Taie! Tc. kes, imperativ de la kesmet „a tăia” (Șeineanu, III, 38). – Der. chesăgiu (var. chisăgiu), s. m. (înv., măcelar; hoț, bandit), din tc. kesici; chisăgi (var. chesăgi), vb. (a tăia capul, a extermina); pisăgi, vb. (a pedepsi, a trînti apucînd de ceafă) prin contaminare cu pisa; chesmea, s. f. (pavea de piatră, înv.), tc. kesme „acțiunea de a tăia; piatră tăiată”.

cheș (-șe), adj. – Pestriț, bălțat. Mag. kese (DAR). În Trans., rar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHEȘ adj. ard. „bălțat” < ung. kese (DLR). 1. Cheșu (Tel 58); Cheșo, Sim., 1830 (16 A I 546). 2. + -an, Cheșanul (Ștef). 3. Cf. Chiașu, fam., ard., 1680 (Paș). 4. Cheșea s., ard.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face ches expr. (înv.) a tăia capul cuiva.

Intrare: ches
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ches
Intrare: Cheș
Cheș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cheș
Intrare: cheș
cheș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheș
  • cheșul
  • cheșu‑
  • cheșă
  • cheșa
plural
  • cheși
  • cheșii
  • cheșe
  • cheșele
genitiv-dativ singular
  • cheș
  • cheșului
  • cheșe
  • cheșei
plural
  • cheși
  • cheșilor
  • cheșe
  • cheșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ches

  • 1. învechit Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului unui condamnat la moarte.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd olteanul zicea ches!, capul și zbura. GHICA, S. 117.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face ches = a tăia (capul cuiva).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tăia un exemplu
      exemple
      • O mulțime de căpățîni tăiete... Pricepi deodată, cum îl vezi, că le-au făcut ches pe toate, în vremea răzmeriței. ALECSANDRI, T. 1242.
        surse: DLRLC

etimologie: