cheș¹, ~ă a [At: I. POPOVICI, R. D. I, 55 / Pl: ~i, ~e / E: mg kese] (Mgm) Bălțat.

cheș² av vz chez

cheș³ sn vz chisea

cheș⁴ sn [At: ARH. FOLK. VI, 294 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Cuțit.

CHEȘ adj. ard. „bălțat” < ung. kese (DLR). 1. Cheșu (Tel 58); Cheșo, Sim., 1830 (16 A I 546). 2. + -an, Cheșanul (Ștef). 3. Cf. Chiașu, fam., ard., 1680 (Paș). 4. Cheșea s., ard.