15 definiții pentru cetlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetluí [At: DOSOFTEI, V. S. 119 / V: ceat~, cehl~, celhuí, cezl~ / Pzi: ~iésc / E: mg csatolni] (Reg) 1 vt A lega foarte strâns sau strângând succesiv o sarcină cu ceatlăul sau cu o funie. 2 vt A lega fedeleș. 3 vt (Spc) A strânge cașul în storcătoare cu ceatlăul, ca să se scurgă zerul din el. 4 vt (Înv) A pune pe capul cuiva instrumentul de tortură numit ceatlău. 5 vt (Asr) A lega capul strâns cu un șervet, atunci când doare. 6-7 vr (Pan) A se tunde sau a se rade împrejurul capului. 8 vt (Pex) A bate zdravăn. 9 vt A căzni.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. _ Tran z. 1. A lega strîns, a lega fedeleș, a fereca. Dar pe coasta muntelui, Armata poporului, Străjerii dreptăților, Umblă-n calea hoților. Și mi-i cetluiesc în fiare Și-i așază sub zăvoare. DEȘLIU, N. 28. Îl cetluiseră și-l scrijelaseră niște soți ai săi, lepădîndu-l subt o laiță, la han. SADOVEANU, F. J. 411. Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cîtuși. CREANGĂ, A. 8. ◊ Fig. Roibul lui... cetluit în pulpe vînjoase, de oțel, zbura sălbatec. SANDU-ALDEA, U. P. 16. ◊ (Poetic) Gîndurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii, și din matca lor s-aruncă, Toate lacome-nsetate d-a ieși din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor încleștare. VLAHUȚĂ, P. 84. 2. A bate. Toți treziți pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine: EMINESCU, L. P. 127.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Magh. csatolni.

A SE CETLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<ung. csatolni

A CETLUÍ ~iésc tranz. 1) A lega strâns. 2) pop. A bate tare (cu ceatlăul); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a îmblăti; a melestui. /<ung. csatolni

cetluì v. Mold. 1. a strânge cu ajutorul unui ceatlău: a încărcat carul sdravăn și l’a cetluit bine GR.; 2. a lega țeapăn: îl cetluiți și-l aruncați în beciuri AL.

cetluĭésc v. tr. (d. ceatlăŭ). Leg țeapăn caru punînd și funiĭ pe deasupra și strîngînd funia c’un ceatlăŭ. Aplic cuĭva loviturĭ de ceatlăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cetluí (a ~) (reg.) (ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiésc, imperf. 3 sg. cetluiá; conj. prez. 3 să cetluiáscă

cetluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiésc, imperf. 3 sg. cetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cetluiáscă

cetluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CETLUÍ vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.)

CETLUI vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.)

Intrare: cetlui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cetlui
  • cetluire
  • cetluit
  • cetluitu‑
  • cetluind
  • cetluindu‑
singular plural
  • cetluiește
  • cetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetluiesc
(să)
  • cetluiesc
  • cetluiam
  • cetluii
  • cetluisem
a II-a (tu)
  • cetluiești
(să)
  • cetluiești
  • cetluiai
  • cetluiși
  • cetluiseși
a III-a (el, ea)
  • cetluiește
(să)
  • cetluiască
  • cetluia
  • cetlui
  • cetluise
plural I (noi)
  • cetluim
(să)
  • cetluim
  • cetluiam
  • cetluirăm
  • cetluiserăm
  • cetluisem
a II-a (voi)
  • cetluiți
(să)
  • cetluiți
  • cetluiați
  • cetluirăți
  • cetluiserăți
  • cetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cetluiesc
(să)
  • cetluiască
  • cetluiau
  • cetlui
  • cetluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cetlui regional

  • 1. A lega strâns, a lega fedeleș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fereca lega (uni; leg) tecărui 5 exemple
    exemple
    • Dar pe coasta muntelui, Armata poporului, Străjerii dreptăților, Umblă-n calea hoților. Și mi-i cetluiesc în fiare Și-i așază sub zăvoare. DEȘLIU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • Îl cetluiseră și-l scrijelaseră niște soți ai săi, lepădîndu-l subt o laiță, la han. SADOVEANU, F. J. 411.
      surse: DLRLC
    • Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cătuși. CREANGĂ, A. 8.
      surse: DLRLC
    • figurat Roibul lui... cetluit în pulpe vînjoase, de oțel, zbura sălbatec. SANDU-ALDEA, U. P. 16.
      surse: DLRLC
    • poetic Gîndurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii, și din matca lor s-aruncă, Toate lacome-nsetate d-a ieși din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor încleștare. VLAHUȚĂ, P. 84.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Toți treziți pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine: EMINESCU, L. P. 127.
      surse: DLRLC

etimologie: