Definiția cu ID-ul 1244247:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CETLUI vb. (Mold.) 1. A lega strîns. Fură ... cetluiți cu vîrteaje. DOSOFTEI, VS. Cu mlădițele viței și cu cîrceaiele mlădițelor tare era cezluit. CI, 100. 2. A strînge capul cuiva cu instrumentul de tortură numit c e a t l ă u. I-au ars împrejurul capului de le au pîrjolit părul cu un hier înhier- bîntat.; care semn trăiește și pină astăzi în țeara Moldovei și la Maramoruș, de să cehluiesc prejur cap. URECHE. Muncindu-i în tot fealiul, pe cărbuni îi punea, le cetluie capetele. PSEUDO-COSTIN, 21r; cf. NECULCE, apud TEW. ♦ A tunde. Cehlui. NCCD (gl.). ♦ A tortura. Și-l pugorîră ... de pe cruce de-l cetluiră. DOSOFTEI, VS. Variante: cehlui (URECHE; NCCD). gl. cezlui (CI, 100). Etimologie: magh. csatolni. Vezi si cetluilură.