3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercetat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~rcăt~2 / Pl: ~ați, ~e / E: cerceta] 1 Înconjurat2 spre a fi văzut din toate părțile. 2 Considerat2 din toate punctele de vedere. 3 Privit2 atent de aproape. 4 (D. calcule) A cărui exactitate este verificată. 5 Căruia i se face un control vamal. 6 Revizuit2. 7 (D. școlari; înv) Examinat2. 8 Observat2. 9-10 Căutat2 (10-11). 11 Studiat2 din punct de vedere științific. 12 (Jur) Examinat2 din punct de vedere legal Si: (înv) încercetat2 (1). 13 Anchetat2. 14 Supus2 unui interogatoriu Si: (înv) încercetat2 (3). 15 Studiat2 pentru a se informa. 16 (Înv) Frecventat2. 17 Vizitat2. 18 (Înv) Căruia i se oferă un ajutor. 19 (Înv) Compătimit2. 20 (Înv) Căruia i se poartă de grijă. 21 Ispitit2. 22 Răsplătit2. 23 Pedepsit2. corectată

cercetat1 sn [At: CORESI, EV. 236/12 / V: ~rcăt~1 / Pl: ~uri / E: cerceta] 1-5 Cercetare (1-5). 6 Revizuire. 7 Cercetare (7). 8 Observare. 9 Căutare (20). 10-13 Cercetare (10-13). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17-20 Cercetare (17-20). 21 (Înv) Compătimire. 22 (Înv) Mângâiere. 23-24 Cercetare (23-24). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire.

CERCETÁT, -Ă, cercetați, -te, adj. 1. Examinat cu atenție; observat, controlat. 2. Studiat. 3. Care a fost chestionat. 4. (Jur.) Care este anchetat. – V. cerceta.

CERCETÁT, -Ă, cercetați, -te, adj. 1. Examinat cu atenție; observat, controlat. 2. Studiat. 3. Care a fost chestionat. 4. (Jur.) Care este anchetat. – V. cerceta.

cercetat a. încrețit, buclat: păr cercetat.

cercătat1 sn vz cercetat1

cercătat2, ~ă a vz cercetat2

cercela vt [At: LM / Pzi: ~léz / E: cercel] 1 A da forma cercelului (1) Si: încercela. 2-4 A împodobi cu cercei (1, 3-4) Si: încercela (2-4).

cerceta vt [At: PRAV. 288 / V: -rcătá / Pzi: ~téz și (înv) ceárcet / E: ml circitare „a da târcoale”] 1 A înconjura spre a vedea din toate părțile. 2 A examina cu atenție, din toate punctele de vedere. 3 A privi de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: a examina. 4 A verifica dacă un rezultat la calcul este just. 5 (Înv) A controla la vamă. 6 A revizui. 7 (Înv) A examina un școlar la lecții. 8 A observa. 9 A căuta (69). 10 A face studii științifice. 11 (Jur) A studia o cauză, spre a putea da sentință Si: a căuta (44), (înv) a încerceta (1). 12 (Jur; înv) A judeca un proces Si: a căuta (45), (înv) a încerceta (2). 13 A examina din punct de vedere legal Si: (înv) a încerceta (3). 14 A ancheta. 15 A investiga. 16 A supune unui interogatoriu Si: (înv) a încerceta (6). 17 A căuta să se informeze. 18-19 (Înv) A vizita (pe cineva sau) ceva. 20 (Înv) A se oferi pentru a veni cuiva în ajutor. 21 (Înv) A compătimi. 22 A mângâia. 23 (Înv) A purta de grijă cuiva. 24 A pune la încercare Si: a cerca (19). 25 A ispiti. 26 (Înv) A răsplăti. 27 (Înv) A pedepsi.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A face cercetări (2); a studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare (3); a ancheta. 4. Tranz. (Mil.) A efectua o cercetare (4). 5. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”. modificată

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. Tranz. 1. A examina cu atenție; a observa, a controla. începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu vreo două opriri la vreo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188. Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta, s-apropie de gară, cer cetind cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28. Le cercetează [rozele] tremurind Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd?- Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43. Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21. Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137. ◊ Refl. reciproc. Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281. 2. A face cercetări; a studia, a medita, a consulta. Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA 6. Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202. 3. A căuta. Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. Venea încet-încet, De la Dunăre-n Șiret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134. 3. A căuta să afli; a se informa, a iscodi. V. cerca (II). Un gînd îndrăzneț își pusă în minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244. ◊ Absol. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și cîntară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Intranz. (Uneori construit cu prep. «de» sau «despre») Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55. Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67. 5. A întreba, a chestiona. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44 ♦ (Jur.) A face cercetări, investigații, a ancheta. Procurorul cercetează cazul la fața locului. 6. (Învechit și popular) A vizita. Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. V. III 4. ◊ Absol. Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. V. III 4.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afli; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.

A CERCETÁ ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. ~ locurile. ~ problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. ~ un martor. /<lat. circitare

cercetà v. 1. a cerca de repețite ori, a observă cu luare aminte: valurile străbătând, malurile cercetând POP.; 2. a întreba cu deamănuntul: am cercetat pe oamenii din localitate ISP.; 3. a căuta în toate părțile: după ce cercetă toate odăile Isp.; 4. a examina: a cerceta cine are dreptate; 5. a vizita: noii căsătoriți se duc de cercetează pe nun. [Lat CIRCITARE].

cercetéz și (vechĭ) cércet, a v. tr. (mlat. circito, -áre, daŭ tîrcoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriuluĭ: a cerceta niște acuzațĭ. Explorez: a cerceta cîmpu de luptă. Inspectez: a cerceta localurile școalelor. Fac inchizițiune. Fac perchizițiune. Sondez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercetá (a ~) vb., ind. prez. 3 cerceteáză

cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. și pl. cerceteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta.

arată toate definițiile

Intrare: cercetat (adj.)
cercetat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetat
  • cercetatul
  • cercetatu‑
  • cerceta
  • cercetata
plural
  • cercetați
  • cercetații
  • cercetate
  • cercetatele
genitiv-dativ singular
  • cercetat
  • cercetatului
  • cercetate
  • cercetatei
plural
  • cercetați
  • cercetaților
  • cercetate
  • cercetatelor
vocativ singular
plural
cercătat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercătat
  • cercătatul
  • cercăta
  • cercătata
plural
  • cercătați
  • cercătații
  • cercătate
  • cercătatele
genitiv-dativ singular
  • cercătat
  • cercătatului
  • cercătate
  • cercătatei
plural
  • cercătați
  • cercătaților
  • cercătate
  • cercătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cercetat (s.n.)
cercetat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetat
  • cercetatul
  • cercetatu‑
plural
  • cercetaturi
  • cercetaturile
genitiv-dativ singular
  • cercetat
  • cercetatului
plural
  • cercetaturi
  • cercetaturilor
vocativ singular
plural
cercătat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercătat
  • cercătatul
plural
  • cercătaturi
  • cercătaturile
genitiv-dativ singular
  • cercătat
  • cercătatului
plural
  • cercătaturi
  • cercătaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerceta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerceta
  • cercetare
  • cercetat
  • cercetatu‑
  • cercetând
  • cercetându‑
singular plural
  • cercetea
  • cercetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cercetez
(să)
  • cercetez
  • cercetam
  • cercetai
  • cercetasem
a II-a (tu)
  • cercetezi
(să)
  • cercetezi
  • cercetai
  • cercetași
  • cercetaseși
a III-a (el, ea)
  • cercetea
(să)
  • cerceteze
  • cerceta
  • cercetă
  • cercetase
plural I (noi)
  • cercetăm
(să)
  • cercetăm
  • cercetam
  • cercetarăm
  • cercetaserăm
  • cercetasem
a II-a (voi)
  • cercetați
(să)
  • cercetați
  • cercetați
  • cercetarăți
  • cercetaserăți
  • cercetaseți
a III-a (ei, ele)
  • cercetea
(să)
  • cerceteze
  • cercetau
  • cerceta
  • cercetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cercetat (adj.) cercătat

etimologie:

  • vezi cerceta
    surse: DEX '98 DEX '09

cerceta

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: controla examina observa 6 exemple
    exemple
    • Începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu vreo două opriri la vreo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188.
      surse: DLRLC
    • Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta, s-apropie de gară, cercetînd cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28.
      surse: DLRLC
    • Le cercetează [rozele] tremurînd Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd? – Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43.
      surse: DLRLC
    • Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21.
      surse: DLRLC
    • Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face cercetări.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: consulta medita studia 2 exemple
      exemple
      • Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA 6.
        surse: DLRLC
      • Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101.
        surse: DLRLC
      • Venea încet-încet, De la Dunăre-n Siret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A căuta să afle; a se informa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: informa iscodi 5 exemple
    exemple
    • Un gînd îndrăzneț își pusă în minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244.
      surse: DLRLC
    • absolut El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și căutară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258.
      surse: DLRLC
    • absolut Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6.
      surse: DLRLC
    • Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. V. III 4.
      surse: DLRLC
    • absolut Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. V. III 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină circitare „a da târcoale”.
    surse: DEX '98 DEX '09