2 definiții pentru cercetat (s.n.) cercătat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercetat1 sn [At: CORESI, EV. 236/12 / V: ~rcăt~1 / Pl: ~uri / E: cerceta] 1-5 Cercetare (1-5). 6 Revizuire. 7 Cercetare (7). 8 Observare. 9 Căutare (20). 10-13 Cercetare (10-13). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17-20 Cercetare (17-20). 21 (Înv) Compătimire. 22 (Înv) Mângâiere. 23-24 Cercetare (23-24). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire.

cercătat1 sn vz cercetat1

Intrare: cercetat (s.n.)
cercetat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetat
  • cercetatul
  • cercetatu‑
plural
  • cercetaturi
  • cercetaturile
genitiv-dativ singular
  • cercetat
  • cercetatului
plural
  • cercetaturi
  • cercetaturilor
vocativ singular
plural
cercătat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercătat
  • cercătatul
plural
  • cercătaturi
  • cercătaturile
genitiv-dativ singular
  • cercătat
  • cercătatului
plural
  • cercătaturi
  • cercătaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)