opțiuni
  • info

4 definiții pentru cercetat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCETAT, -Ă, cercetați, -te, adj. 1. Examinat cu atenție; observat, controlat. 2. Studiat. 3. Care a fost chestionat. 4. (Jur.) Care este anchetat. – V. cerceta.

CERCETAT, -Ă, cercetați, -te, adj. 1. Examinat cu atenție; observat, controlat. 2. Studiat. 3. Care a fost chestionat. 4. (Jur.) Care este anchetat. – V. cerceta.

cercetat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~rcăt~2 / Pl: ~ați, ~e / E: cerceta] 1 Înconjurat2 spre a fi văzut din toate părțile. 2 Considerat2 din toate punctele de vedere. 3 Privit2 atent de aproape. 4 (D. calcule) A cărui exactitate este verificată. 5 Căruia i se face un control vamal. 6 Revizuit2. 7 (D. școlari; înv) Examinat2. 8 Observat2. 9-10 Căutat2 (10-11). 11 Studiat2 din punct de vedere științific. 12 (Jur) Examinat2 din punct de vedere legal Si: (înv) încercetat2 (1). 13 Anchetat2. 14 Supus2 unui interogatoriu Si: (înv) încercetat2 (3). 15 Studiat2 pentru a se informa. 16 (Înv) Frecventat2. 17 Vizitat2. 18 (Înv) Căruia i se oferă un ajutor. 19 (Înv) Compătimit2. 20 (Înv) Căruia i se poartă de grijă. 21 Ispitit2. 22 Răsplătit2. 23 Pedepsit2. corectat(ă)

cercetat a. încrețit, buclat: păr cercetat.

cercătat2, ~ă a vz cercetat2

Intrare: cercetat (adj.)
cercetat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetat
  • cercetatul
  • cercetatu‑
  • cercetată
  • cercetata
plural
  • cercetați
  • cercetații
  • cercetate
  • cercetatele
genitiv-dativ singular
  • cercetat
  • cercetatului
  • cercetate
  • cercetatei
plural
  • cercetați
  • cercetaților
  • cercetate
  • cercetatelor
vocativ singular — —
plural — —
cercătat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercătat
  • cercătatul
  • cercătată
  • cercătata
plural
  • cercătați
  • cercătații
  • cercătate
  • cercătatele
genitiv-dativ singular
  • cercătat
  • cercătatului
  • cercătate
  • cercătatei
plural
  • cercătați
  • cercătaților
  • cercătate
  • cercătatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cercetat, cercetatăadjectiv

etimologie:
  • vezi cerceta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.