2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercetătór, ~oare [At: N. TEST. (1648), ap. DA / Pl: ~i, ~oare / E: cerceta + -tor] 1-8 smf, a (Persoană) care cercetează (1-4). 9 smf Controlor vamal. 10 smf Inspector. 11-12 smf, a (Persoană) care examinează. 13-14 smf, a (Persoană) care observă. 15-16 smf, a Căutător (26-27). 17-18 smf, a (Persoană) care caută să descopere noi adevăruri științifice. 19-20 smf (Îs) ~ științific (Funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice și) persoană care are această funcție. 21 smf Investigator judecătoresc. 22 smf Anchetator. 23-24 smf, a (Persoană) care studiază. 25 smf (Înv) Vizitator. 26-27 smf, a (Înv) (Persoană) care oferă ajutor. 28-29 smf, a (înv) (Persoană) care compătimește. 30-31 smf, a (înv) (Persoană) care poartă de grijă. 32-33 (Înv) smf, a (Persoană) care ispitește. 34-35 (Înv) smf, a (Persoană) care răsplătește. 36-37 smf, a (Înv) (Persoană) care pedepsește. 38 sm (Înv) Păstor sufletesc. 39 sm (Înv) Episcop. 40 sm (Înv) Arhiepiscop.

CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetare științifică, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.

CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.

CERCETĂTÓR1, -OÁRE, cercetători, -oare, adj. Care cercetează (1), care examinează cu atenție; scrutător. La ferestrele vogonului apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, B. F. 86. ◊ (Adverbial) Bătrînă se uita cercetător la fața lui Ion. DUMITRIU, V. L. 20. Tata se uita cercetător în jur. SAHIA, N. 54. Femeia veni lîngă gardul nu tocmai nalt și, fără să zică nimic, mi se uita în față de-aproape, lung și cercetător. HOGAȘ, M. N. 77.

CERCETĂTÓR2, -OÁRE, cercetători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetări în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. În «Capitalul», cea mai remarcabilă creație științifică pe care a produs-o secolul al XIX-lea, se îmbină o extraordinară rigurozitate științifică de cercetător scrupulos și neobosit cu o înflăcărată pasiune revoluționară pentru soarta și viitorul clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 26. Știința marxist-leninistă și exemplul științei sovietice au ajutat și îndemnat pe cercetători să lege știința noastră de practica construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 107. Lucrarea lui I. V. Stalin «Marxismul și problemele lingvisticii» pune în fața cercetătorilor din domeniul științelor sociale, în special cercetătorilor din domeniul științelor istorice, o serie de teze de mare însemnătate principială care deschid perspective largi dezvoltării științei istorice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/3. Cercetătorul științific, profesorul universitar, literatul, artistul, activistul pe tărîmul culturalizării maselor trebuie să aibă drept sprijin în munca sapentru ca aceasta să fie încununată de roadeo concepție justă despre lume și societate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1.

CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetări în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. – Din cerceta + suf. -(ă)tor.

CERCETĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice; om de știință; investigator. ~ științific. /a cerceta + suf. ~ător

CERCETĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de cercetare; care cercetează; scrutător. Privire ~oare. /a cerceta + suf. ~ător

cercetător m. care cercetează (sub raportul intelectual).

cercetătór, -oáre adj. și s. Care cercetează, explorator: cercetătoriĭ științeĭ. Iscoadă, cercetaș, soldat trimes înaintea armateĭ ca să cerceteze mișcările dușmanuluĭ. – E un cuvînt maĭ potrivit de cît „cercetaș”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercetătór adj. m., s. m., pl. cercetătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cercetătoáre

cercetătór adj. m., s. m., pl. cercetătóri; f. sg. și pl. cercetătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERCETĂTÓR s., adj. 1. s. om de știință, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniul...) 2. adj. v. atent.

CERCETĂTOR s., adj. 1. s. om de știință, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniul...) 2. adj. atent, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.)

Intrare: cercetător (adj.)
cercetător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetător
  • cercetătorul
  • cercetătoru‑
  • cercetătoare
  • cercetătoarea
plural
  • cercetători
  • cercetătorii
  • cercetătoare
  • cercetătoarele
genitiv-dativ singular
  • cercetător
  • cercetătorului
  • cercetătoare
  • cercetătoarei
plural
  • cercetători
  • cercetătorilor
  • cercetătoare
  • cercetătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cercetător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetător
  • cercetătorul
  • cercetătoru‑
plural
  • cercetători
  • cercetătorii
genitiv-dativ singular
  • cercetător
  • cercetătorului
plural
  • cercetători
  • cercetătorilor
vocativ singular
  • cercetătorule
plural
  • cercetătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cercetător (adj.)

  • 1. Care cercetează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scrutător 4 exemple
    exemple
    • La ferestrele vagonului... apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, B. F. 86.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Bătrîna se uita cercetător la fața lui Ion. DUMITRIU, V. L. 20.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Tata se uita cercetător în jur. SAHIA, N. 54.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Femeia veni lîngă gardul nu tocmai nalt și, fără să zică nimic, mi se uita în față de-aproape, lung și cercetător. HOGAȘ, M. N. 77.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cerceta + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

cercetător, -oare (persoană) cercetătoare cercetător

  • 1. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: investigator 3 exemple
    exemple
    • În «Capitalul», cea mai remarcabilă creație științifică pe care a produs-o secolul al XIX-lea, se îmbină o extraordinară rigurozitate științifică de cercetător scrupulos și neobosit cu o înflăcărată pasiune revoluționară pentru soarta și viitorul clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 26.
      surse: DLRLC
    • Știința marxist-leninistă și exemplul științei sovietice au ajutat și îndemnat pe cercetători să lege știința noastră de practica construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 107.
      surse: DLRLC
    • Lucrarea lui I. V. Stalin «Marxismul și problemele lingvisticii» pune în fața cercetătorilor din domeniul științelor sociale, în special cercetătorilor din domeniul științelor istorice, o serie de teze de mare însemnătate principială care deschid perspective largi dezvoltării științei istorice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetare științifică, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție.
      surse: DEX '09 un exemplu
      exemple
      • Cercetătorul științific, profesorul universitar, literatul, artistul, activistul pe tărîmul culturalizării maselor trebuie să aibă drept sprijin în munca sa – pentru ca aceasta să fie încununată de roade – o concepție justă despre lume și societate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cerceta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09