CERCETĂTOR, -OARE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetare științifică, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.

cercetător, ~oare [At: N. TEST. (1648), ap. DA / Pl: ~i, ~oare / E: cerceta + -tor] 1-8 smf, a (Persoană) care cercetează (1-4). 9 smf Controlor vamal. 10 smf Inspector. 11-12 smf, a (Persoană) care examinează. 13-14 smf, a (Persoană) care observă. 15-16 smf, a Căutător (26-27). 17-18 smf, a (Persoană) care caută să descopere noi adevăruri științifice. 19-20 smf (Îs) ~ științific (Funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice și) persoană care are această funcție. 21 smf Investigator judecătoresc. 22 smf Anchetator. 23-24 smf, a (Persoană) care studiază. 25 smf (Înv) Vizitator. 26-27 smf, a (Înv) (Persoană) care oferă ajutor. 28-29 smf, a (înv) (Persoană) care compătimește. 30-31 smf, a (înv) (Persoană) care poartă de grijă. 32-33 (Înv) smf, a (Persoană) care ispitește. 34-35 (Înv) smf, a (Persoană) care răsplătește. 36-37 smf, a (Înv) (Persoană) care pedepsește. 38 sm (Înv) Păstor sufletesc. 39 sm (Înv) Episcop. 40 sm (Înv) Arhiepiscop.

CERCETĂTOR, -TOARE adj. și sm. Care cercetează: cu ochi ~i se uita cu mare luare aminte (ISP.).

CERCETĂTOR, -OARE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.

CERCETĂTOR², -OARE, cercetători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetări în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. În «Capitalul», cea mai remarcabilă creație științifică pe care a produs-o secolul al XIX-lea, se îmbină o extraordinară rigurozitate științifică de cercetător scrupulos și neobosit cu o înflăcărată pasiune revoluționară pentru soarta și viitorul clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 26. Știința marxist-leninistă și exemplul științei sovietice au ajutat și îndemnat pe cercetători să lege știința noastră de practica construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 107. Lucrarea lui I. V. Stalin «Marxismul și problemele lingvisticii» pune în fața cercetătorilor din domeniul științelor sociale, în special cercetătorilor din domeniul științelor istorice, o serie de teze de mare însemnătate principială care deschid perspective largi dezvoltării științei istorice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/3. Cercetătorul științific, profesorul universitar, literatul, artistul, activistul pe tărîmul culturalizării maselor trebuie să aibă drept sprijin în munca sa – pentru ca aceasta să fie încununată de roade – o concepție justă despre lume și societate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1.

CERCETĂTOR, -OARE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetări în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. – Din cerceta + suf. -(ă)tor.

CERCETĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice; om de știință; investigator. ~ științific. /a cerceta + suf. ~ător

cercetător m. care cercetează (sub raportul intelectual).

cercetătór, -oáre adj. și s. Care cercetează, explorator: cercetătoriĭ științeĭ. Iscoadă, cercetaș, soldat trimes înaintea armateĭ ca să cerceteze mișcările dușmanuluĭ. – E un cuvînt maĭ potrivit de cît „cercetaș”.

cercetător adj. m., s. m., pl. cercetători; adj. f., s. f. sg. și pl. cercetătoare

cercetător adj. m., s. m., pl. cercetători; adj. f., s. f. sg. și pl. cercetătoare

cercetător adj. m., s. m., pl. cercetători; f. sg. și pl. cercetătoare

CERCETĂTOR s., adj. 1. s. om de știință, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniul...) 2. adj. v. atent.

CERCETĂTOR s., adj. 1. s. om de știință, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniul...) 2. adj. atent, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.)