opțiuni
  • info

11 definiții pentru investigator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVESTIGATOR, -OARE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator.

INVESTIGATOR, -OARE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator.

investigator, ~oare smf, a [At: GHICA, S. 64 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr investigateur] 1-2 (Persoană) care face investigații.

INVESTIGATOR, -OARE, investigatori, -oare, adj. (Rar) Care face investigații; cercetător. [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului și a cercetat sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. 64.

INVESTIGATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care cercetează, care face investigații. [Cf. fr. investigateur].

INVESTIGATOR, -OARE adj. s. m. f. (cel) care face investigații. (< fr. investigateur, lat. investigator)

INVESTIGATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care face investigații; cercetător. /<fr. investigateur, lat. investigator, ~oris

investigator a. și m. care face investigațiuni, care scrutează.

investigatoriu, ~oare smf, a vz investigator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

investigator adj. m., pl. investigatori; f. sg. și pl. investigatoare

investigator adj. m., pl. investigatori; f. sg. și pl. investigatoare

investigator adj. m., pl. investigatori; f. sg. și pl. investigatoare

Intrare: investigator
investigator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investigator
  • investigatorul
  • investigatoru‑
  • investigatoare
  • investigatoarea
plural
  • investigatori
  • investigatorii
  • investigatoare
  • investigatoarele
genitiv-dativ singular
  • investigator
  • investigatorului
  • investigatoare
  • investigatoarei
plural
  • investigatori
  • investigatorilor
  • investigatoare
  • investigatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
investigatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

investigator, investigatoareadjectiv

  • 1. (și) substantivat masculin feminin Care face investigații, care cercetează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cercetător
    • format_quote [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului și a cercetat sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.