CERCAR, cercari, s. m. Larvă a gălbezei, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde odată cu hrana. – Din fr. cercaire.^[1]

cercar sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr cercaire] Larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute.

cercare sf [At: (a. 1741) URICARIUL IV, 402/1 / Pl: ~cări / E: cerca] (Îvr) 1 Ocolire. 2 Parcurgere de jur-împrejur Si: cercat¹ (2). 3 Delimitare a hotarelor unei moșii Si: cercat¹ (3). 4 Cercetare. 5 Informare despre cineva sau ceva Si: cercat¹. 6 Căutare a unor simpatii sau relații Si: cercat¹ (6). 7 Cutreierare a unor teritorii Si: cercat¹ (7). 8 Cotropire (12). 9 Cercetare. 10 Strădanie. 11 Încercare. 12 Ispitire. 13 Probă. 14 Căutare (19). 15 Obținere. 16 Pricinuire. 17 Provocare. 18 Rugăminte. 19 Câștig. 20 Privire (25). 21 Frecventare. 22-23 Apariție a unei (dureri sau) stări sufletești Si: cercat¹ (23-24).

❍ CERCALĂ¹ sf. (MAR.) (VIC.) = CERCARE 3.

CERCARE sf. 1 Faptul de a cerca; încercare, probă: tată, lasă-mă și pe mine să fac o ~ (ISP.) ¶ 2 Durerile facerii ¶ 3 O jirebie de tort cu care se cearcă coloarea cea roșie, la boit, ca să se vadă dacă se prinde bine ori nu (PAMF.).

CERCAR, cercari, s. m. Larvă a gălbezei, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire.^[1]

CERCARE, cercări, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a cerca și rezultatul ei. 1. Cercetare, investigație. Au dat boală între oi, și acuma-i cercare prin sat, și la cine s-ar afla lină ne opărită, acela a fi foarte asprit pedepsit. SBIERA, P. 238. 2. Încercare, experiență. Începu o nouă viață, avînd puterea juneții și cercarea bătrîneții. NEGRUZZI, S. I 90. 3. Probă. Drept cercare, hai, fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod. CREANGĂ, P. 298. 4. Suferință, durere, nenorocire. O ființă... pîngărită de bici ori de alte cercări mișelnice. SADOVEANU, D. P. 29.

CERCARE, cercări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) cerca și rezultatul ei. 1. Cercetare, investigație. 2. Încercare, experiență. ♦ Probă. 3. Suferință, durere, nenorocire.

CERCAR s.m. Larvă a gălbezei, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute. [< fr. cercaire].

CERCAR s. m. larvă a gălbezei, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute. (< fr. cercaire)

CERCAR ~i m. Formă larvară a gălbezei care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. /<fr. cercaire

cercare f. lucrarea de a cerca și rezultatul ei, probă: vrăjmașa lui cercare zadarnic’a rămas BOL.

încercáre și (vechĭ) cercáre f., pl. ărĭ. Facerea uneĭ probe: încercarea uneĭ mașinĭ. Lucrare de începător: încercărĭ poetice. Fig. Nenorocire care e presupusă că e dată oamenilor de Dumnezeu ca să-ĭ vadă ce pot răbda fără să murmure. Nenorocire în general: am trecut pin grele încercărĭ, Peatră de încercare. V. peatră.

cercar s. m., pl. cercari

cercar s. m., pl. cercari

cercar s. m., pl. cercari

cercar la nota (loc. it. „a căuta nota”), indicație tehnică în muzica vocală a sec. 17, prin care se solicită atacul (2) indirect al unui sunet, abia după o scurtă și ușoară atingere, ca o anticipație*, a sunetului alăturat superior sau inferior și pe aceeași silabă de text.

CERCARE s. v. analizare, analiză, cercetare, chin, durere, examen, examinare, experiență, experiment, investigare, investigație, încercare, patimă, păs, pătimire, probare, probă, studiere, studiu, suferință, verificare.

cercare s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. CHIN. DURERE. EXAMEN. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. EXPERIMENT. INVESTIGARE. INVESTIGAȚIE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PROBARE. PROBĂ. STUDIERE. STUDIU. SUFERINȚĂ. VERIFICARE.