9 definiții pentru cercar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercár sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr cercaire] Larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute.

CERCÁR, cercari, s. m. Larvă a gălbezei, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde odată cu hrana. – Din fr. cercaire.[1]

  1. În original, probabil incorect: a gălbezii. cata

CERCÁR, cercari, s. m. Larvă a gălbezei, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire.[1]

  1. În original, probabil incorect: a gălbezii. cata

CERCÁR s.m. Larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute. [< fr. cercaire].

CERCÁR s. m. larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute. (< fr. cercaire)

CERCÁR ~i m. Formă larvară a gălbezii care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. /<fr. cercaire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercár s. m., pl. cercári

cercár s. m., pl. cercári


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cercar la nota (loc. it. „a căuta nota”), indicație tehnică în muzica vocală a sec. 17, prin care se solicită atacul (2) indirect al unui sunet, abia după o scurtă și ușoară atingere, ca o anticipație*, a sunetului alăturat superior sau inferior și pe aceeași silabă de text.

Intrare: cercar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercar
  • cercarul
  • cercaru‑
plural
  • cercari
  • cercarii
genitiv-dativ singular
  • cercar
  • cercarului
plural
  • cercari
  • cercarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)