32 de definiții pentru celălalt celalt acelălalt celalalt cellant celalant celălant cellalt acelalalt ceelaltă (cel mult 20 afișate)
Articole pe această temă:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Luna cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte. – Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Luna cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte. – Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
celălalt, cealaltă[1] [At: DA / V: (înv) acealaltă, aceealaltă, acelalalt, acelălalt, celalalt, celalant, celalt, celălant, cellalt, cellant / Pl: ceilalți, celelalte / E: cel(a) + alalt] 1 pd (Îoc acesta, cestălalt) Cel mai îndepărtat dintre două sau mai multe persoane, care nu e vorbitorul sau persoana despre care se vorbește. 2 pd Persoana dintre două sau mai multe spre care se arată. 3 pd (Adesea în corelație cu unul, acela sau cu sine însuși) Persoana opusă mai îndepărtată. 4 pd Membrul mai îndepărtat al unei perechi. 5 pd Al doilea. 6 ad Care este mai îndepărtat și diferit de un alt obiect deja menționat. 7 ad Care se află în locul mai îndepărtat spre care se arată după indicarea unui obiect mai apropiat. 8 ad (Îs) Lumea (sau, înv, vremea) cealaltă Starea de după moarte. 9 pd (Lpl) Toți cei din aceeași categorie afară de unul, care a fost menționat anterior. 10 pd Toți cei de față, afară de persoana care vorbește. 11 pd (Uneori întărit prin toți) Cei de felul sau de seama acestuia sau acestora, care au mai rămas afară de cel sau cei menționați, restul Si: alții. 12 ad Care fac parte din aceeași categorie ca persoana sau obiectul exceptat, menționat anterior. 13 ad (Ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Care este imediat următor intervalului menționat. 14 pd (Înv) Acela despre care a fost vorba mai înainte sau mai sus Si: precedentul.
- Aceste accentuări sunt învechite. Variantele, fiind arhaice, evidențiază aceeași modalitate de accentuare, deși cuvântul-titlu aferent este tipărit cu cea actuală. Ex.: celalalt, celalant, cellalt, cellant — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. (Fiind vorba de un grup de două unități sau de două grupuri) Cel mai depărtat dintre amîndoi, altul decît acea care vorbește sau despre care se vorbește; al doilea. Ia-ți cățelul și du-te cît e ațipit zgripsorul nostru c-un ochi închis și cu celălalt treaz. SADOVEANU, N. F. 37. Pîn’ se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor, Pînă-ncalță celălalt, Soarete-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174. Calu ți se poticnească, Pe tine să te trîntească. Mîna stîngă Să ți-o frîngă, Pe cealaltă să ți-o rupă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte și întortocheate de sălcii, bătrînul cunoștea cotloane de gîrle și albii părăsite. SADOVEANU, N. F. 27. 2. (La pl.) Toți cei care sînt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. Ceilalți jucau, nu jucau, dară zîna cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. ISPIRESCU, L. 39. Doi [alergători], care întrec pe ceilalți... primesc: cel întîi un vas de argint... al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. Toate părțile lumii sînt lănțuite într-astfel de chip, că este peste putință de a cunoaște una fără celelalte și fără totul. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Întărit prin «tot») Pe lîngă ea, toate celelalte... erau slute. NEGRUZZI, S. I 64. ◊ (Adjectival) Chirică, cum îi treaba băieților, se acățăra pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231. Ești o floare Ce lucești mai viu La soare decît celelalte flori. ALECSANDRI, P. I 210. ♦ (Adjectival, determinînd cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor. Vinerea cealaltă. Ziua cealaltă. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, pl. celorlalți, celorlalte. – Variante: célalalt, céealaltă (CREANGĂ, P. 96), céialalți, célealalte (CREANGĂ, P. 60), pron. dem., célalt (LESNEA, I. 101, AGÎRBICEANU, S. P. 28), ȘEZ. IV 171), céllalt (SADOVEANU, O. VII 41, ARDELEANU, 227), pron. dem. m., céelaltă (EMINESCU, N. 37) pron. dem. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni (CREANGĂ). ♦ (Adjectival, determinând cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Lumea cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte. – Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CELĂLÁLT cealáltă (ceilálți, celelálte)[1] pron. dem. 1) Cel care urmează sau precedă. Cealaltă zi. 2) la pl. Cei rămași dintr-o mulțime (după ce a fost separată o parte). /cel + alalt
- Aceste accentuări sunt învechite — Ladislau Strifler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
celălalt pr. altul din doi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de gall
- acțiuni
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
acelalált, aceálalaltă pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
célalalt, céealaltă pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
célalant, céealantă pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
célalt pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
celălant, cealantă pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
céllalt, céealaltă pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
céllant, céealantă pd vz celălalt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÉELALTĂ pron. dem. f. v. celălalt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cél-lált, ceá-láltă pron., pl. céĭ-lálțĭ, céle-lálte (cel și lalt, din cel, al saŭ ăl și alt, adică cel cel alt. Să se observe că are doŭă accente, ca și cînd aĭ pronunța cel lat, cel lung. Gen. céluĭ-lált, céleĭ-lálte, célor-lálțĭ, célor-lálte). Altu din doĭ, următoru din doĭ. – Vechĭ și álalt (adică al-alt, ăl-lalt). Rar și urît cela-lalt, celă-lalt ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
célălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. céluilalt, pl. céilalți (cei-), g.-d. célorlalți; f. ceálaltă, g.-d. céleilalte, pl. célelalte, g.-d. célorlalte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
célălalt pr. m., g.-d. céluilalt; pl. céilalți (sil. cei-), g.-d. célorlalți; f. sg. ceálaltă, g.-d. céleilalte; pl. célelalte, g.-d. célorlalte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P31) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P31) | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
celălalt celalt acelălalt celalalt cellant celalant celălant cellalt acelalalt ceelaltă
- 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea.exemple
- (și) adjectival Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte și întortocheate de sălcii, bătrînul cunoștea cotloane de gîrle și albii părăsite. SADOVEANU, N. F. 27.surse: DLRLC DLRM
- Ia-ți cățelul și du-te cît e ațipit zgripsorul nostru c-un ochi închis și cu celălalt treaz. SADOVEANU, N. F. 37.surse: DLRLC
- Pîn’ se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor, Pînă-ncalță celălalt, Soarele-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174.surse: DLRLC
- Calu ți se poticnească, Pe tine să te trîntească. Mîna stîngă Să ți-o frîngă, Pe cealaltă să ți-o rupă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266.surse: DLRLC
-
- 2. (la) plural Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție.surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX 7 exempleexemple
- (și) adjectival Chirică, cum îi treaba băieților, se acățăra pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163.surse: DLRLC
- (și) adjectival În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231.surse: DLRLC DLRM
- (și) adjectival Ești o floare Ce lucești mai viu La soare decît celelalte flori. ALECSANDRI, P. I 210.surse: DLRLC
- Ceilalți jucau, nu jucau, dară zîna cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. ISPIRESCU, L. 39.surse: DLRLC
- Doi [alergători], care întrec pe ceilalți... primesc: cel întîi un vas de argint... al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.surse: DLRLC
- Toate părțile lumii sînt lănțuite într-astfel de chip, că este peste putință de a cunoaște una fără celelalte și fără totul. BĂLCESCU, O. II 11.surse: DLRLC
- Pe lîngă ea, toate celelalte... erau slute. NEGRUZZI, S. I 64.surse: DLRLC
- 2.1. (și) adjectival (Ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia.surse: DEX '09 DLRLC DLRM un exempluexemple
- Luna cealaltă. Vinerea cealaltă. Ziua cealaltă. Lumea cealaltă. Cealaltă zi.surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
- diferențiere Cel care urmează sau precedă.surse: NODEX
-
-
etimologie:
- Cel(a) + alalt (= ăllalt).surse: DEX '09 DLRM NODEX