CEC¹, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare, ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.

cec³- vz ceco-

cec¹ sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 43 / Pl: ~uri / E: eg check, fr chèque] Document (nominal sau) la purtător prin care posesorul unui cont (curent sau) de decontare (ori o altă persoană împuternicită) dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.

cec² sn [At: DN³ / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

* CEC (pl. cecuri) sn. ⚚ Ordin de plată dat unui bancher de către un particular, în folosul altei persoane, din banii ce-i are depozitați [engl. check].

CEC¹, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cecum s. n.

CEC¹, cecuri, s. n. Document care conține un ordin de plată dat de posesorul unui cont curent către o bancă, spre a plăti suma înscrisă pe el persoanei care-l prezintă sau spre a o vărsa în contul acelei persoane. Carnet de cecuri. ▭ Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. C. PETRESCU, A. 327.

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cecum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

CEC¹, cecuri, s. n. Document prin care posesorul unui cont curent cere unei bănci să plătească o sumă de bani persoanei care prezintă documentul. – Engl. check (fr. chèque).

CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

CEC¹ s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl. -curi. / < engl. check].

CEC³- v. ceco-.

CEC² s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

CEC¹ s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl. check, fr. chêque)

CEC¹ cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul său, prezentatorului. 2) Chitanță în care se indică suma plătită de cumpărător sau primită de la acesta pentru marfa cumpărată. /<engl. check, fr. chèque

CEC² ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum

cec n. ordin dat unui bancher de a plăti cuiva o sumă indicată pe un fel de mandat (= fr. chèque).

*cec n., pl. urĭ (fr. chèque, d. engl. check, control, marcă, contramarcă). Com. O hîrtie pin care daĭ ordin bancheruluĭ tăŭ să plătească altuĭa banĭ în numele tăŭ.

caecum sms vz cecum

ceco- [At: DN³ / V: cec³- / E: fr caeco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 Privitor la orb sau orbire (1). 3-4 De orb sau orbire (1).

cecum sn vz cec²

*CAECUM, CECUM sbst. 🫀 Partea din intestinul gros care urmează îndată după intestinul subțire (👉 APARATUL DIGESTIV) [lat.].

CECUM s. n. v. cec².

CECO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „orb”. [Var. cec-. / < fr. caeco-, cf. lat. caecus].

CECUM s.n. v. cec².

CECO- elem. cec³(o)-.

CEC³(O)- elem. „orb”, „cec”2. (< fr. caec/o/-, cf. lat. caecus)

CECUM s. n. elem. cec².

cecum n. Anat. partea intestinului gros ce vine după intestinul subțire.

*cáecum n. (cuv. lat. pron. de Romaniĭ ceĭ vechĭ káĭkum, de noĭ, cécum, d. caecus, orb). Anat. Partea intestinuluĭ gros între intestinu supțire și colon. V. cecal.

*cécum n. Răŭ scris îld. caecum.

!CEC (instituție) s. propriu n., (sucursale) pl. CEC-uri

cec (document) s. n., pl. cecuri

cec s. n., pl. cecuri

CEC / C.E.C. s. propriu n., art. CEC-ul / C.E.C.-ul; (agenții) pl. CEC-uri / C.E.C.-uri

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cecuri

cec (nu: cecum)

cec, cecuri.

cecum s. n., pl. cecumuri

cec (cecuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check.

CECO- „cecum, orb, cecal”. ◊ L. caecus „orb” > fr. caeco-, engl. id., it. ceco- > rom. ceco-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie al cărei conținut este format din cecum; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., mărire chirurgicală a capacității vezicale, folosindu-se cecul și colonul drept; ~colostomie (v. colo-₁, v. -stomie), s. f., anastomozare chirurgicală a cecului cu un segment din colonul transvers sau din colonul sigmoid; sin. colocecostomie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument de scris pentru orbi; ~grafie (v. grafie), s. f., metodă specială de scris folosită de orbi; ~ileostomie (v. ileo-, v. -stomie), s. f., anastomozare chirurgicală a cecului cu ileonul; sin. ileocecostomie^[1]; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a cecului la planul posterior al abdomenului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., coborîre patologică a cecului în micul bazin; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a cecului; ~stomie (v. -stomie), s. f., creare chirurgicală a unui anus artificial la nivelul cecului; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschiderea cecului pe cale chirurgicală.

cec în alb expr. (pub.) încredere absolută / necondiționată.