4 definiții pentru CEC C.E.C.


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cec1 sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 43 / Pl: ~uri / E: eg check, fr chèque] Document (nominal sau) la purtător prin care posesorul unui cont (curent sau) de decontare (ori o altă persoană împuternicită) dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.

cec2 sn [At: DN3 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

CEC / C.E.C. s. propriu n., art. CÉC-ul / C.É.C.-ul; (agenții) pl. CÉC-uri / C.É.C.-uri

Intrare: CEC
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • CEC
  • CEC-ul
  • CEC-u‑
plural
  • CEC-uri
  • CEC-urile
genitiv-dativ singular
  • CEC
  • CEC-ului
plural
  • CEC-uri
  • CEC-urilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • C.E.C.
  • C.E.C.-ul
  • C.E.C.-u‑
plural
  • C.E.C.-uri
  • C.E.C.-urile
genitiv-dativ singular
  • C.E.C.
  • C.E.C.-ului
plural
  • C.E.C.-uri
  • C.E.C.-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)