19 definiții pentru cec (anat.) cecum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cec2 sn [At: DN3 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cécum s. n.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

CEC2 ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum

CÉCUM s. n. v. cec2.

cecum n. Anat. partea intestinului gros ce vine după intestinul subțire.

*cécum n. Răŭ scris îld. caecum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cécuri

cécum s. n., pl. cécumuri

Intrare: cec (anat.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cec
  • cecul
  • cecu‑
plural
  • cecuri
  • cecurile
genitiv-dativ singular
  • cec
  • cecului
plural
  • cecuri
  • cecurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cecum
  • cecumul
  • cecumu‑
plural
  • cecumuri
  • cecumurile
genitiv-dativ singular
  • cecum
  • cecumului
plural
  • cecumuri
  • cecumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cec (anat.) cecum

  • 1. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: