2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caústică sf [At: LTR / P: ca-us~ / Pl: ~ice / E: fr caustique] (Rar) Pată luminoasă obținută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic.

CAÚSTICĂ s.f. Pată luminoasă obținută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique].

caústic, ~ă [At: COSTINESCU / P: ca-us~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat causticus, fr caustique] 1 a (D. substanțe) Care distruge țesuturile vegetale și animale. 2 a (Fig) Mușcător. 3 a (Fig) Ironic. 4 a (Fig) Răutăcios. 5 sn Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile vegetale și animale pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.).

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, roade, distruge țesutul animal și vegetal. Sodă caustică. 2. Fig. Mușcător, satiric, de o ironie răutăcioasă. Observație caustică.

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. 2. Fig. Mușcător, satiric. – It. caustico (lat. lit. causticus).

CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător].

CAÚSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric. II. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

CAÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre substanțe chimice) Care are proprietatea de a ataca și de a descompune țesuturile vegetale și animale. 2) fig. Care lezează sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorbă ~că. /<it. caustico, lat. causticus

caustic a. 1. arzător, coroziv. piatra iadului e un caustic; 2. fig. satiric și mușcător.

*caústic, -ă adj. (vgr. kaustikós). Med. Arzător, coroziv: peatra ĭaduluĭ e caustică. Fig. Mușcător, satiric: spirit caustic. Adv. În mod caustic. – Corect ar fi cáŭstic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caústică s. f., g.-d. art. caústicii

caústică s. f., g.-d. art. caústicii

caústic adj. m., pl. caústici; f. caústică, pl. caústice

caústic adj. m., pl. caústici; f. sg. caústică, pl. caústice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAÚSTIC adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

caustic adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC.

Intrare: caustică
caustică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caustică
  • caustica
plural
  • caustici
  • causticile
genitiv-dativ singular
  • caustici
  • causticii
plural
  • caustici
  • causticilor
vocativ singular
plural
Intrare: caustic
caustic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caustic
  • causticul
  • causticu‑
  • caustică
  • caustica
plural
  • caustici
  • causticii
  • caustice
  • causticele
genitiv-dativ singular
  • caustic
  • causticului
  • caustice
  • causticei
plural
  • caustici
  • causticilor
  • caustice
  • causticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caustică

  • 1. fizică Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

caustic

etimologie: