13 definiții pentru catifea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catifeá sf [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / V: ~tef~, cadi~, cadef~ / Pl: ~ele și (îvr) ~éluri / E: tc katifà] 1 Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care are, pe față, fire dese cu lungime mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața ei Si: pluș, (îrg) ceatma, somot, urișnic. 2 Haină făcută din catifea (1). 3 (Îvr; lpl; îf -eluri) Sortimente de catifea (1). 4 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Lychnis coronaria)

CATIFEÁ, (2) catifele, s. f. 1. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment de catifea (1). – Din tc. kadife, ngr. katifés.

CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. – Din tc. kadife, ngr. katifés.

CATIFEÁ, catifele, s. f. Stofă fină (de mătase, de lînă sau de bumbac), avînd dosul ca stofele obișnuite, iar fața cu peri deși și scurți făcînd la atingere impresia unei blăni. V. pluș. Văzu un băiat cu fața ovală, palidă, cam slăbită, părul de aur, acoperit de o pălărie de catifea neagră. EMINESCU, N. 81. Jiletcă de catifea vișinie cu găitan de fir de jur împrejur. GHICA, S. 150. Peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148. ◊ (Poetic) În veșmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87.

CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână sau de bumbac, cu dosul neted și cu fața păroasă, ca o blană. – Tc. katifa.

CATIFEÁ ~éle f. 1) Stofă având fața acoperită cu fire scurte și dese. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de stofe. [Art. catifeaua; G.-D. catifelei] /<turc. katifé, ngr. katifés

catifeà f. stofă de mătase sau de bumbac cu părul scurt și des. [Turc. KATIFE].

catifeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifés; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofă, de ordinar de mătase, cu firele drept în sus, dese și foarte moĭ și netede. V. plisă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; (sorturi) pl. catiféle, art. catifélele

catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; pl. catiféle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATIFEÁ s. velur, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)

CATIFEA s. velur, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catifeá (catiféle), s. f.1. Țesătură care prezintă pe față fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluță (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin roșu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Șeineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluță, s. f. (panglică de catifea; plantă, Tagetes patula).

Intrare: catifea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catifea
  • catifeaua
plural
  • catifele
  • catifelele
genitiv-dativ singular
  • catifele
  • catifelei
plural
  • catifele
  • catifelelor
vocativ singular
plural