7 intrări

59 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

catár1 sm [At: DEX2 / Pl: ~íi E: fr cathare] Adept al unei secte creștine din Europa Apuseană în sec. IX-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingea ierarhia catolică și considera proprietatea privată ca un păcat.

catár2 sn [At: LB / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr catarahe, lat catarahus] 1 Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, cu secreție abundentă. 2 (Pex; iuz) Guturai.

CATÁR1, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. – Din fr. catarrhe, lat. catarrhus.

CATÁR2, -Ă, catari, -e, s. m. și f., adj. (Adept) al unei secte maniheiste din Europa Apuseană în sec. XI-XIV, care respingea ierarhia catolică, Sfintele Taine, existența purgatoriului și considera proprietatea privată ca un păcat. – Din fr. cathare. Cf. gr. katharos.

CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. – Din fr. catarrhe, lat. catarrhus.

CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție. V. guturai.

CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție. – Fr. catarrhe (lat. lit. catarrhus).

catár2 (simptom) s. n., pl. catáruri

catár1 (referitor la o sectă) adj. m., s. m., pl. catári; adj. f., s. f. catáră, pl. catáre

catár s. n., pl. catáruri

CATÁR s.n. Inflamație a mucoasei unui organ (în special a mucoasei nazale), însoțită de secreție. [Pl. -ruri, -re. / < fr. catarrhe, cf. gr. katarrhos – scurgere].

CATÁR s. n. inflamație a mucoasei unui organ (mucoasa nazală), însoțită de secreție. (< fr. catarrhe, lat. catarrhus, gr. katarrhos)

CATÁR ~uri n. Inflamație a mucoasei unui organ, însoțită de secreție abundentă. ~ nazal. /<fr. catarrhe, lat. catarrhus

catar n. Med. 1. scurgerea lichidului cauzat prin inflamarea unei membrane mucoase; 2. guturaiu mare.

*catár n., pl. urĭ (lat. catarrhus, d. vgr. katárrus, din katá, în jos, și réo, curg). Med. Guturaĭ tare care se întinde spre gît. V. cataroĭ.

acățărá vi vz cățăra

catấr [At: GCR I, 304 / V: căt-, -rc / Pl: ~i / E: tc katyr] 1 sm Animal domestic hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa sau a armăsarului cu măgărița (Equus mullus) Si: (îrg) mâșcoi. 2 sm (Pfm; pan) Om încăpățânat. 3 sm (Înv; pex) Încălțăminte proastă. 4 sm (Reg) Gheată scâlciată. 5 sm (Reg) Papuc fară toc. 6 sm (Reg) Copac noduros, încâlcit Si: terș. 7 a (Pex; im) Hibrid.

cáțar sm [At: H VII, 482 / Pl: ~i / E: ns cf acățăra] (Ent; reg) Insectă dăunătoare care atacă lăstarii la vița de vie, nedefinită mai îndeaproape.

Intrare: catar (adept) (adj.)
catar (adept) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catar catarul cata catara
plural catari catarii catare catarele
genitiv-dativ singular catar catarului catare catarei
plural catari catarilor catare catarelor
vocativ singular
plural
Intrare: catar (adept) (s.m.)
catar (adept) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catar catarul
plural catari catarii
genitiv-dativ singular catar catarului
plural catari catarilor
vocativ singular
plural
Intrare: catar (simptom)
catar (simptom) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catar catarul
plural cataruri catarurile
genitiv-dativ singular catar catarului
plural cataruri catarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: catâr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catâr catârul
plural catâri catârii
genitiv-dativ singular catâr catârului
plural catâri catârilor
vocativ singular
plural
Intrare: cațar
cațar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cătâr
cătâr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cățăra
verb (V19.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cățăra cățărare cățărat cățărând singular plural
cațără cățărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cațăr (să) cațăr cățăram cățărai cățărasem
a II-a (tu) cațări (să) cațări cățărai cățărași cățăraseși
a III-a (el, ea) cațără (să) cațăre cățăra cățără cățărase
plural I (noi) cățărăm (să) cățărăm cățăram cățărarăm cățăraserăm, cățărasem*
a II-a (voi) cățărați (să) cățărați cățărați cățărarăți cățăraserăți, cățăraseți*
a III-a (ei, ele) cațără (să) cațăre cățărau cățăra cățăraseră
verb (V19.1) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acățăra acățărare acățărat acățărând singular plural
acațără acățărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acațăr (să) acațăr acățăram acățărai acățărasem
a II-a (tu) acațări (să) acațări acățărai acățărași acățăraseși
a III-a (el, ea) acațără (să) acațăre acățăra acățără acățărase
plural I (noi) acățărăm (să) acățărăm acățăram acățărarăm acățăraserăm, acățărasem*
a II-a (voi) acățărați (să) acățărați acățărați acățărarăți acățăraserăți, acățăraseți*
a III-a (ei, ele) acațără (să) acațăre acățărau acățăra acățăraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)