CĂTANĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

CĂTINĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie = arbust cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă = arbust cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Lat. catena.^[1]

catană sf vz cătană

catin sm vz cătină

catină sf vz cătină

cațană sf [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~ne / E: ns cf bg кацвам] (Pes; Dob) Bancă a catargului Si: scaun.

cătană sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 342/25 / V: cat~, cotună / Pl: ~ne / E: mg katona] 1 (Înv) Soldat în Austro-Ungaria. 2 (Pgn) Soldat. 3 (Îs) ~ bătrână Veteran. 4 (Îas) Soldat în al doilea (sau, mai ales, al treilea) an de serviciu. 5 (Îe) A fi ~ bătrână A fi greu de înșelat în urma experienței acumulate. 6 (Îe) A fi cat~ A fi beat turtă. 7 (Îlav) în (sau la) ~ne în armată. 8 (Lpl) Detașament (sau corp) de armată. 9 (Trs) Fiecare dintre cei doi frați de mireasă, care îi pun în car lada, hainele și alte obiecte de zestre și care însoțesc mireasa până la socrii mari. 10 (Bot; reg; lpl) Scânteiuțe (Aster nov-belgii). 11 (Bot; reg; lpl) Gladiolă (Gladiolus gandavensis).

cătână sf vz cătină

cătenă sf vz cătină

cătin sn vz cătină

cătină sf [At: (a. 1792) URICARIUL I, 351/3 / V: cat~, cătână, cătenă, catin sm, ~in sm / Pl: ~ne / E: lat catena] (Bot) 1 (Îc) ~-albă (sau ~-cenușie) Arbust spinos, cu frunze înguste, lanceolate, argintii cu flori ruginii și fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). 2 (Îc) ~-de-garduri Arbust spinos, otrăvitor, cu ramuri lungi, subțiri și flexibile, cu flori purpurii, cu fructe boabe roșii alungite Si: (reg) licină, lițian, răchișoară, zaharică (Lycium vulgare). 3 (Îc) ~-mică (sau ~ roșie) Arbust spinos cu tulpină roșiatică, foarte ramificată, cu flori albe-trandafirii, cu fructe sub formă de capsule galben-deschis, folosite la fabricarea berii sau în vopsitorie Si: (reg) tamariscă (Myrica sau Tamarix germanica). 4 (Îc) ~-roșie Arbust cu ramuri lungi, flexibile, de culoare roșu-închis, cu flori trandafirii (Tamarix gallica). 5 (Îae) Arbust spinos cu flori dispuse în spice scurte și groase (Tamarix Pallasii). 6 (Reg; îae) Pomușel (Bryum argenteum). 7 (Îae) Arbust spinos cu frunze mici, în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu Si: (reg) tamariscă (Tamarix ramosissima). 8 (Reg) Planta Xanthium spinosum. 9 (Bot) Torțel (Cuscuta europaea).

cățană sf [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~ne / E: cf bg каквам] Bancă a catargului Vz scaun.

cățun sm vz cătân

cotună¹ sm vz cătană

CĂTANĂ, cătane, s. f. (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

CĂTINĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.

CĂTANĂ, cătane, s. f. (Regional) Soldat, ostaș. Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăiați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

CĂTINĂ, cătini, s. f. Arbust spinos cu flori de culori diferite, cu fructe necomestibile, în formă de boabe de culoare roșie sau portocalie, întrebuințat mai ales ca gard viu. Și după ce ne firitisim și cu fina Nastasia, o luăm înainte pe sub pletele cătinei. SADOVEANU, O. A. II 109. De jur-împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. Nu se mai satură privind coșurile de cătină încărcate pînă în buze cu pește proaspăt. DELAVRANCEA, S, 56.

CĂTANĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona.

CĂTINĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cu flori roșii-violacee și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Lat. catena.

CĂTANĂ ~e f. reg. Persoană care își îndeplinește serviciul militar sau care face parte din armată; soldat; ostaș. /<ung. katona

CĂTINĂ ~i f. Arbust spinos cu frunze înguste și fructe lunguiețe galbene-roșietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena

CĂTANĂ s.f. (Ban., Trans.) Oștean, soldat. Ketanĕ. Miles. AC, 345. Încălecară toți boieri<i> și domni<i> cu cătanele. A 1776, 100^v. Du-te cu cătane și ... îl sugrumă. OG, 337 ; cf. LEX. MARS., 228; OG, 378. ♦ (Mold., ȚR) Soldat (mercenar) din armata ungară sau austriacă. A: Racoți i-au dat o samă de nemți ai săi și cătane. M. COSTIN; cf. NECULCE. B: Pogoară cătanele nemțești la Rușava. R. POPESCU. Etimologie: magh. katona. Vezi și cătănie.

cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutită de unele dări. [Ung. KATONA].

cătină f. 1. (de garduri), arbust spinos ce crește pe lângă garduri(Lycium); 2. (mică), frumos arbust, cu flori albe roșiatice, ale cărui ramuri verzi pot înlocui hameiul în fabricarea berii (Tamarix germanica). [Origină necunoscută].

catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș.

cátină, V. cătină.

cătánă, V. catană.

cătină (est) și cătínă (vest) f., pl. ĭ (lat. caténa, lanț). Un mărăcine (cu frunze lanceolate, cu bace micĭ roșiĭ lungărețe) care se întrebuințează la facerea gardurilor viĭ (lýcium vulgare), numit și dracilă. Un frumos copăcel numit și cătină mică, cu florĭ albe roșiatice, ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hameĭu la fabricarea beriĭ și se pot întrebuința și’n văpsitorie ca să coloreze în negru (myricária [saŭ támarix] germanica). – În nord catină.

cățînă f., pl. e (d. cățîn). Trans. (Sălagĭ) și Mac. Căpistere.

*tamarísc m. (lat. tamariscus și támarix, -icis). Un copăcel ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hemeĭu la facerea beriĭ și care dă și o coloare neagră (myricaria [saŭ támarix] germanica). – Pop. cătină mică.

cătană (înv.) s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătină s. f., g.-d. art. cătinii; pl. cătini

cătană (pop.) s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătină s. f., g.-d. art. cătinii; pl. cătini

cătană s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătină s. f., g.-d. art. cătinii; pl. cătini

cătană

cătină

cătană, -ne (o cătană).

cătină, -ni.

CĂTANĂ s. v. militar, ostaș, oștean, soldat.

CĂTINĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchișoară, zaharică. 2. (Lycium halimifolium) (Bucov.) răchișoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roșie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.

CĂTINĂ s. v. holeră, spin.

cătană s. v. MILITAR. OSTAȘ. OȘTEAN. SOLDAT.

cătină s. v. HOLERĂ. SPIN.

CĂTINĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (reg.) licină, răchișoară, zaharică. 2. (Lycium halimifolium) (Bucov.) răchișoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roșie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.

catană (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan. – Der. cătănesc, adj. (militar); cătănește, adv. (soldățește); cătăni, vb. (a se înrola; a merge la oaste); cătănie, s. f. (serviciu militar); cătănime, s. f. (trupă de soldați).

cătină (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbuști; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roșie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, cf. mr. cătiră „șira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, și cu atît mai puțin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s. m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzișul des); cătineț, s. n. (desiș, hățiș).

cațană, cațane, s.f. (reg.) bancă sau scaun al catargului la vasele de pescuit.

cătană, cătane, (cătună, cotună), s.f. (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ■ (onom.) Cătană, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. katona „soldat” (DLRM, MDA).

cătană, cătane, (cătună, cotună), s.f. – (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ♦ (onom.) Cătană, Catana, Catană, nume de familie (60 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. katona „soldat” (Miklosich, cf. DER; Șăineanu, DLRM, MDA).

cotună, s.f. – v. cătană („soldat”).

cătană, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona.

CĂTINĂ (lat. catena) s. f. Denumirea regională a șapte specii de plante: c. albă, c. de garduri, c. mică, c. roșie, c. cuscută, holeră (3), spin (2). ♦ C. albă = arbust sau arbore de talie mică (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenușii-argintii, spinoși, păroși, decorativi (Hippophäe rhamnoides). C. roșie = numele a două specii de arbuști, spinoși, de c. 3 m înălțime, cu ramuri maro-roșietice, erecte (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) și flori mici, rozee.

CATANĂ subst. ard. < magh. katona „ostaș”. 1. Catana, R. (17 B III 178); – jupan (16 B I 80); Catană (Ard); Cătană (Moț; Sd X); Cătan (Tel 58). 2. Cătăniță (17 B II 282). 3. Cătanu (AO VI 58); Cătănuță, Ghiță (erou de baladă). 4. Cătăn/oiu (Sd XVI 99) -escu. 5. Prob. Cotana b. (16 B II 98).

Cătan, -a, -u, Cătăn/iță, -oiu, -uță v. Catană 1-4.

HIPPOPHAE L., CĂTINA ALBĂ, CĂTINA DE RÎU, fam. Elaeagnaceae. Gen originar din Asia și Europa, 2 specii, plante dioice. Flori mici, nesemnificative, perigonul cu 2 foliole, 4 stamine. Frunze înguste.

MYRICARIA Desv., CĂTINĂ, fam. Tamaricaceae, gen originar din Europa și Asia, arbuști sau semiarbuști cu frunze mici, Caduce, cca 10-12 specii. Flori (pe tip 5, 10 stamine concrescute la bază, antere roșii, stigmat sesil, 3-4 lobat) mai multe în buchete, reunite în spice terminale. Fruct, capsulă.