2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catánă sf vz cătană

catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș.

căta sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 342/25 / V: cat~, cotu / Pl: ~ne / E: mg katona] 1 (Înv) Soldat în Austro-Ungaria. 2 (Pgn) Soldat. 3 (Îs) ~ bătrână Veteran. 4 (Îas) Soldat în al doilea (sau, mai ales, al treilea) an de serviciu. 5 (Îe) A fi ~ bătrână A fi greu de înșelat în urma experienței acumulate. 6 (Îe) A fi cat~ A fi beat turtă. 7 (Îlav) în (sau la) ~ne în armată. 8 (Lpl) Detașament (sau corp) de armată. 9 (Trs) Fiecare dintre cei doi frați de mireasă, care îi pun în car lada, hainele și alte obiecte de zestre și care însoțesc mireasa până la socrii mari. 10 (Bot; reg; lpl) Scânteiuțe (Aster nov-belgii). 11 (Bot; reg; lpl) Gladiolă (Gladiolus gandavensis).

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Regional) Soldat, ostaș. Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăiați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona.

CĂTÁNĂ ~e f. reg. Persoană care își îndeplinește serviciul militar sau care face parte din armată; soldat; ostaș. /<ung. katona

cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutită de unele dări. [Ung. KATONA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătánă (pop.) s. f., g.-d. art. cătánei; pl. cătáne

cătánă s. f., g.-d. art. cătánei; pl. cătáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTÁNĂ s. v. militar, ostaș, oștean, soldat.

căta s. v. MILITAR. OSTAȘ. OȘTEAN. SOLDAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catánă (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan.Der. cătănesc, adj. (militar); cătănește, adv. (soldățește); cătăni, vb. (a se înrola; a merge la oaste); cătănie, s. f. (serviciu militar); cătănime, s. f. (trupă de soldați).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cătánă, cătane, (cătună, cotună), s.f. – (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ♦ (onom.) Cătană, Catana, Catană, nume de familie (60 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. katona „soldat” (Miklosich, cf. DER; Șăineanu, DLRM, MDA).

cătánă, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CATANĂ subst. ard. < magh. katona „ostaș”. 1. Catana, R. (17 B III 178); – jupan (16 B I 80); Catană (Ard); Cătană (Moț; Sd X); Cătan (Tel 58). 2. Cătăniță (17 B II 282). 3. Cătanu (AO VI 58); Cătănuță, Ghiță (erou de baladă). 4. Cătăn/oiu (Sd XVI 99) -escu. 5. Prob. Cotana b. (16 B II 98).

Intrare: Catană
Catană nume propriu
nume propriu (I3)
  • Catană
Intrare: cătană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căta
  • cătana
plural
  • cătane
  • cătanele
genitiv-dativ singular
  • cătane
  • cătanei
plural
  • cătane
  • cătanelor
vocativ singular
  • căta
  • cătano
plural
  • cătanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cata
  • catana
plural
  • catane
  • catanele
genitiv-dativ singular
  • catane
  • catanei
plural
  • catane
  • catanelor
vocativ singular
  • cata
  • catano
plural
  • catanelor

cătană catană

  • 1. învechit Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei.
    surse: DEX '09
  • exemple
    • Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237.
      surse: DLRLC
    • Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăcați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială În (sau la) cătane = în armată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.
        surse: DLRLC

etimologie: