7 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cas s. n. (muz.) Casetofon ◊ „Unii dispun de un mag – magnetofon – sau de un cas – casetofon.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] ei au acum «cas», cum mi-a spus unul odată: că să trec și pe la el că pune «cas» [...] și el se gândea la casetofonul stereo pe care-l mângâia cu ochii [...]” Săpt. 29 I 82 p. 7; v. și I.B. 9 V 74 p. 5, D. 144/95 p. 13 (prescurtare din casetofon; R. Zafiu în Luc. 37/91 p. 4)

caș [At: BIBLIA (1688) 367 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ml caseus] 1 sn Produs alimentar preparat din lapte închegat și zer Cf bulz, cașcavă (1), saramură, smăcoi, telemea, urdă. 2 sn (Pex) Cantitate de caș (1) căreia i s-a dat o formă prin presare Cf cașcaval, turtă. 3 sn (Pop; îe) A deșerta ~ul A fugi. 4 sn (Îe) A fi pâine și ~ (cu cineva) A fi prieten bun. 5 sn (Îcs) De-a ~ul Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 6 sn (Trs) Brânză preparată în calupuri, având consistența mai tare decât brânza albă sau cașul (1). 7 sn (Pan) Substanță gălbuie albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. 8 sn (Irn; îe) A fi cu ~ul la gură sau încă nu i-a picat ~ul de la gură Se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență, dar cu pretenții. 9 sm (Bot; șîc ~ul-copiilor, ~ul-popii, ~ul-găinii, ~ul-vrăbiilor) Plantă ierboasă, cu flori trandafirii-albicioase, întrebuințată în medicină pentru proprietățile sale emoliente (Malva neglecta). 10 sm (Bot; reg; șîc ~ul-popii, ~ul babei) Nalbă mică (Malva pusilla). 11 sm (Bot; reg; îc) ~ul-iepurelui Osul iepurelui (Ononis arvensis) 12 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cioarei, ~ii-popii, ~ii-lupului (Globaria gigantea). 13 sm (Bot; reg; îae) Păducherniță (Lepidium rudereale). 14 sm (Bot; reg; îae) Planta Lycoperdon candidum. 15 sm (Bot; reg; îc) ~ul-popii Floarea zgăibii (Malva crispa). 16 sm (Bot; reg; îae) Nalbă (Malva sylvestris).

cașá1 sf [At: DEX2 / E: cf ger kaschieren] Stofa de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise.

cașa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~șéz / E: cașa1] 1 A aplica, pe țesături, un strat de substanță care să le confere un tușeu moale, ca de piele. 2 A cașera (1).

câs i [At: DA / E: on] Interjecție care imită sâsâitul gâștelor.

câș2, ~ă [At: ADAM, S. 160 / Pl: ~i, ~e / E: câși (pll câs < bg кус „scurt”)] 1 a (Reg) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete Si: ciung. 2 a (Reg) Care are o infirmitate la mână. 3-4 a, av (Fam) Strâmb.

hâș i [At: ANON. CAR. / V: câș, hacioa, hâcea, hâd, ~și, huci, hucea, huș, huși, uș / E: fo] 1 Strigăt cu care se alungă păsările de curte. 2 (Prt; gmț) Strigăt cu care se alungă o persoană. 3 (îf câș) Strigăt cu care se cheamă oile sau mânjii.

CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). [Pl. și: (m.) cași] – Lat. caseus.

CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).

CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).

CÂȘ1 interj. v. hâș.

CÂȘ1 interj. v. hâș.

HÂCI1[1] interj. v. hâș.

  1. În original, probabil incorect, HÂCÍ (două silabe, cu accent pe a doua silabă). Mai probabil, cuvântul este monosilabic. — cata

HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee.

HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee.

CAȘ, (1) cașuri, s. n. (cași, s. m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță lipicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau Încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). – Lat. caseus.

HÂCI1 interj. v. hâș.

CAȘ, cașuri, s. n. și cași, s. m. 1. Produs alimentar preparat din lapte de oaie închegat și stors de zer. Am văzut cu ochii mei cum au fost închise în baracă două cașuri cît masa ceea. CAMILAR, N. I 318. I-am adus caș nou frămîntat care știu că-i place. SADOVEANU, N. F. 147. Odată vine la el un cioban, c-un drăguț de caș, de să-l mănînci și cu ochii. RETEGANUL, P. III 7. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Cu nuanță de ironie) A fi cu cașul la gură = a fi lipsit de experiență, nepriceput.

CÎȘ2, -Ă, cîși, -e, adj. (Regional) Care are o infirmitate la mînă sau căruia îi lipsesc unul sau mai multe degete; ciung. Ai să rămîi cîș de mîna dreaptă. HOGAȘ, DR. 268.

arată toate definițiile

Intrare: cas
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cas
  • casul
  • casu‑
plural
  • casuri
  • casurile
genitiv-dativ singular
  • cas
  • casului
plural
  • casuri
  • casurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Caș
nume propriu (I3)
  • Caș
Intrare: caș (pl. -i)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caș
  • cașul
  • cașu‑
plural
  • cași
  • cașii
genitiv-dativ singular
  • caș
  • cașului
plural
  • cași
  • cașilor
vocativ singular
plural
Intrare: caș (pl. -uri)
caș (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caș
  • cașul
  • cașu‑
plural
  • cașuri
  • cașurile
genitiv-dativ singular
  • caș
  • cașului
plural
  • cașuri
  • cașurilor
vocativ singular
plural
Intrare: câs
câs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: câș
câș1 (adj.) adjectiv adverb
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câș
  • câșul
  • câșu‑
  • câșă
  • câșa
plural
  • câși
  • câșii
  • câșe
  • câșele
genitiv-dativ singular
  • câș
  • câșului
  • câșe
  • câșei
plural
  • câși
  • câșilor
  • câșe
  • câșelor
vocativ singular
plural
câj adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câj
  • câjul
  • câju‑
  • câ
  • câja
plural
  • câji
  • câjii
  • câje
  • câjele
genitiv-dativ singular
  • câj
  • câjului
  • câje
  • câjei
plural
  • câji
  • câjilor
  • câje
  • câjelor
vocativ singular
plural
Intrare: hâș
hâș interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hâș
hâci2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hâci
câș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • câș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

câș câj

etimologie:

  • câși (pluralul lui *câs, din limba bulgară kus „scurt”)
    surse: DEX '09 DEX '98

hâș câș hâci

  • 1. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! SBIERA, P. 215.
      surse: DLRLC
    • Hîș, cucurigu dracului! ALECSANDRI, T. 175.
      surse: DLRLC
    • Hîș! pasăre, de-acolea, Că doar nu ești fiica mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171.
      surse: DLRLC

etimologie: