6 definiții pentru cas


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cas s. n. (muz.) Casetofon ◊ „Unii dispun de un mag – magnetofon – sau de un cas – casetofon.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] ei au acum «cas», cum mi-a spus unul odată: că să trec și pe la el că pune «cas» [...] și el se gândea la casetofonul stereo pe care-l mângâia cu ochii [...]” Săpt. 29 I 82 p. 7; v. și I.B. 9 V 74 p. 5, D. 144/95 p. 13 (prescurtare din casetofon; R. Zafiu în Luc. 37/91 p. 4)

cașa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~șéz / E: cașa1] 1 A aplica, pe țesături, un strat de substanță care să le confere un tușeu moale, ca de piele. 2 A cașera (1).

cașá1 sf [At: DEX2 / E: cf ger kaschieren] Stofa de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cas, casuri s. n. casetofon.

Intrare: cas
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cas
  • casul
  • casu‑
plural
  • casuri
  • casurile
genitiv-dativ singular
  • cas
  • casului
plural
  • casuri
  • casurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)