CART¹, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, la bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

cart¹ sn [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~uri / E: ns cf bg карта] 1-2 Doniță (mică). 3-4 Conținutul unui cart¹ (1-2).

cart³ [At: DEX² / V: ka~ / Pl: ~uri / E: eg, fr kart] 1 Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă. 2 Cart³ (1) folosit de copii în unele jocuri sportive.

cart² sn [At: DA / V: (înv) cva~, qua~ / Pl: ~uri / E: fr quart] 1 (Frî) Sfert. 2 Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 3 A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade.

baby-cart [’bebikart] s.n. Cart pentru copii (în parcurile de distracții). • /baby + cart.

❍CART¹ (pl. -turi) sn. Băn. Trans. Doniță, cofă [ung.].

*CART² (pl. -turi) sn. Sfert [tr. quart].

CART¹, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

CART, carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe bordul unei nave de către o parte din echipaj. Ofițer de cart.

CART, carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe bordul unei nave de către o parte din echipaj. – Fr. quart.

CART¹ s.n. 1. Serviciu pe care îl execută personalul unei nave timp de patru ore la bord. 2. Diviziune unghiulară reprezentînd a 32-a parte din roza vînturilor, adică 11,25 grade.^[1] [Pl. -turi. / < fr. quart]. modificată

CART² s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a cărei caroserie și parte mecanică sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii în anumite jocuri sportive. [Scris și kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart].

KART s.n. v. cart² [în DN].

BABY-CART s. n. cart² pentru copii. (<baby + cart)

CART¹ s. n. 1. serviciu la bordul navelor, cu durata de patru ore. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, de 11°15’^[1] (a 32-a parte din roza vânturilor); rumb. 3. unitate de volum anglo-americană, de 1,136 l. (< fr. quart) modificată

CART² s. n. mic automobil cu caroserie simplificată, folosit în întreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)

baby-cart s. m. 1973 (sport) Cart pentru copii în parcurile de distracții v. miniavion, aviocar [pron. bebicart] (din baby + cart)

cart s. n. (sport) Tip de mic automobil simplificat, de obicei folosit de copii în jocuri sportive ◊ „Inițiativa elevilor de la Liceul mecanic nr. 1 de a înființa un club de carting a fost bine primită de către colegii lor din oraș. Noul club își propune să introducă pe elevi în tainele motorului de automobil, să-i învețe regulile de circulație auto și, deocamdată, să experimenteze totul pe cele 50 de carturi.” R.l. 3 IV 75 p. 2; v. și aeronavorachetomodel (1974) (din engl., fr., germ., it. Kart; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 26; DN3)

CART¹ ~uri n. Serviciu de patru ore (inițial de șase ore) pe care îl face în schimburi personalul unei nave. Marinar de ~. /<fr. quart

CART² ~uri n. sport Automobil cu un singur loc, cu caroseria și partea mecanică simplificate. /<fr., engl. kart^[1]

cart n. a patra parte dintr’un tot: un cart de oră (fr. quart).

cart n., pl. urĭ (fr. quart, d. lat. quartus, al patrulea). Sfert (foarte rar). Mar. Timpu cît un soldat orĭ ofițer e de serviciŭ pe bastiment (4 ore, de la 12-4, 4-8, 8-12). A fi de cart, a fi de serviciŭ.

cart s. n., pl. carturi

cart s. n., pl. carturi

cart s. n., pl. carturi

cart

cart (-turi), s. n. – Serviciu de patru ore executat de o santinelă sau un paznic. – Fr. quart. Același cuvînt, prin germ. Quart › mag. kárt, a produs (Trans.) cart, s. n. (doniță), cf. Densusianu, Hațeg, 60; Drăganu, Dacor., V, 266.

Cartu, Ioan (1820-1875), compozitor, n. în com. Băsești, jud. Vaslui, prof. de muzică. A fost însărcinat de Al.I. Cuza în 1865 cu introducerea în bisericile noastre a muzicii vocale „sistematice” în locul celei psaltice și a compus muzică corală (Liturghia sf. Ioan Chrisostom, 1860, coruri și imnuri religioase etc.) și vocală.

CARTU, temă provenită din calendaristicele: Cuart, lat. Quartus „al patrulea” sau din Carterie < lat. quartarius „pătrar”, o măsură latină. 1. Cartu, apă (AO XVI 326); – C., prof., 1875; -l, V. (Bîr VI), -l diac (Sur XIX). 2. Cartea, Orbul (Cotr 82); 3. Carteul t. (17 B IV 424). 4. Cărtuță (Tel 58). 5. Cartiu t. în raionul Tîrgu Jiu. Cartianu fam. 6. + -un: Cărtunești s. (13-15 B 213) și cu metateză Cătrunești s.; 7. Cartojani s., ipotetic prin forma intermediară *Cartogani, din Cartu + suf. ov > og ca în Cîrlogani din Cîrlojani (AO XVII 299).

CÎRȚU 1. – Radu, cetaș, olt. (AO XI 68); Cîrțescu, Al. (Fil A 29). 2. Cărțu s (Sd V 100); -l mold., 1631 (BCI VII 60). 3. Cărțilă (Dm; C Ștef). 4. Probabil de altă origine, Cărțiboiu, Gh., diformat în Chinciboi din Văl-Munte, 1800 (BCI XII 122). V. și Cîrța.

cart, carturi s. n. (tox.) cantitate de droguri împărțită între prieteni toxicomani.

CART s. v. cofă, doniță, șiștar.

cart s. v. COFĂ. DONIȚĂ. ȘIȘTAR.