CARTU, temă provenită din calendaristicele: Cuart, lat. Quartus „al patrulea” sau din Carterie < lat. quartarius „pătrar”, o măsură latină. 1. Cartu, apă (AO XVI 326); – C., prof., 1875; -l, V. (Bîr VI), -l diac (Sur XIX). 2. Cartea, Orbul (Cotr 82); 3. Carteul t. (17 B IV 424). 4. Cărtuță (Tel 58). 5. Cartiu t. în raionul Tîrgu Jiu. Cartianu fam. 6. + -un: Cărtunești s. (13-15 B 213) și cu metateză Cătrunești s.; 7. Cartojani s., ipotetic prin forma intermediară *Cartogani, din Cartu + suf. ov > og ca în Cîrlogani din Cîrlojani (AO XVII 299).