10 definiții pentru cart (auto) kart


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CART2, carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris și: kart] – Din engl., fr. kart.

CART2, carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris și: kart] – Din engl., fr. kart.

cart3 [At: DEX2 / V: ka~ / Pl: ~uri / E: eg, fr kart] 1 Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă. 2 Cart3 (1) folosit de copii în unele jocuri sportive.

CART2 s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a cărei caroserie și parte mecanică sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii în anumite jocuri sportive. [Scris și kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart].

CART2 s. n. mic automobil cu caroserie simplificată, folosit în întreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)

cart s. n. (sport) Tip de mic automobil simplificat, de obicei folosit de copii în jocuri sportive ◊ „Inițiativa elevilor de la Liceul mecanic nr. 1 de a înființa un club de carting a fost bine primită de către colegii lor din oraș. Noul club își propune să introducă pe elevi în tainele motorului de automobil, să-i învețe regulile de circulație auto si, deocamdată, să experimenteze totul pe cele 50 de carturi. R.l. 3 IV 75 p. 2; v. și aeronavorachetomodel (1974) (din engl., fr., germ., it. Kart; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 26; DN3)

CART2 ~uri n. sport Automobil cu un singur loc, cu caroseria și partea mecanică simplificate. /<fr., engl. kart[1]

  1. Scris și kart LauraGellner

KART s.n. v. cart2 [în DN].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cart (auto)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cart
  • cartul
  • cartu‑
plural
  • carturi
  • carturile
genitiv-dativ singular
  • cart
  • cartului
plural
  • carturi
  • carturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kart
  • kartul
  • kartu‑
plural
  • karturi
  • karturile
genitiv-dativ singular
  • kart
  • kartului
plural
  • karturi
  • karturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cart (auto) kart

  • 1. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: