2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cariát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: caria] 1-2 Cariere (1-2).

cariat2, ~ă a [At: ENC. VET. 40 / Pl: ~ați, ~e / E: caria] (D. dinți) 1 Afectat de o carie (1). 2 (Fig) Ros.

CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [Pr.: -ri-at] – V. caria.

CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [Pr.: -ri-at] – V. caria.

CARIÁT, -Ă, cariați -te, adj. (Despre dinți) Ros de carie, găurit. Dinți cariați. – Pronunțat: -ri-at.

CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [Pr.: -ri-at] – V. caria.

cariá2 [At: TAFRALI, S. 151 / P: ~ri-a / Pzi: ~iéz / E: fr carier] 1 vr (D. dinți) A face carii (1). 2-3 vtr (Fig) A (se) roade.

cária1 sf [At: BORZA, D. / A: nct / Pl: nct / E: lat Carya] 1 Gen de plante din familia juglandacee, cultivate sporadic prin parcuri și grădini botanice. 2 Plantă din genul caria (1).

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIÁ cariez, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica prin carie, a se găuri. Măselele s-au cariat. – Pronunțat: -ri-a.

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier.

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază. / < fr. carier].

CARIÁ vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier)

A SE CARIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinți) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier

*cariéz v. tr. (fr. carier, it. cariare). Med. Stric pin carie. V. refl. A se strica pin carie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cariá (a se ~) (-ri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)

cariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. și pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)

caria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cariază, ger. cariind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARIÁT adj. (MED.) găunos, găurit, stricat, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.)

CARIAT adj. (MED.) găunos, găurit, stricat, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.)

arată toate definițiile

Intrare: cariat
cariat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cariat
  • cariatul
  • cariatu‑
  • caria
  • cariata
plural
  • cariați
  • cariații
  • cariate
  • cariatele
genitiv-dativ singular
  • cariat
  • cariatului
  • cariate
  • cariatei
plural
  • cariați
  • cariaților
  • cariate
  • cariatelor
vocativ singular
plural
Intrare: caria
  • silabație: ca-ri-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caria
  • cariere
  • cariat
  • cariatu‑
  • cariind
  • cariindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • caria
(să)
  • carieze
  • caria
  • carie
  • cariase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • caria
(să)
  • carieze
  • cariau
  • caria
  • cariaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cariat

etimologie:

  • vezi caria
    surse: DEX '98 DEX '09

caria

etimologie: