2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a (se) carboniza; prefacere, transformare în cărbuni; ardere. Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice.

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizắrii; pl. carbonizắri

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări

carbonizáre sf [At: GHEREA, ST. CR. 144/ Pl: ~zări / E: carboniza] 1 Descompunere termică a cărbunilor, în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen Și: carbonizat1 (1). 2 Prefacere a lemnelor în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer Și: carbonizat1 (2). 3 Descompunere, prin ardere, a materiilor organice Și: carbonizat1 (3).

CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

CARBONIZÁ, carbonizez, vb. I. R e f 1. A se preface în cărbuni (prin ardere). Lemnul s-a carbonizat.În mirosul de rășină și de carne carbonizată... păstorii începură să adune vitele. BOGZA, C. O. 36.

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.

carbonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizeáză

carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonizeáză

carbonizá vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr carboniser] 1-2 (D. cărbuni) A (se) descompune termic în absența oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen. 3-4 (D. lemne) A (se) preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer. 5-6 (D. alte materii organice) A (se) descompune (prin ardere).

CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.

CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].

CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)

A SE CARBONIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre substanțe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acțiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser

A CARBONIZÁ ~éz tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser

Intrare: carbonizare
carbonizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carbonizare carbonizarea
plural carbonizări carbonizările
genitiv-dativ singular carbonizări carbonizării
plural carbonizări carbonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: carboniza
carboniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) carboniza carbonizare carbonizat carbonizând singular plural
carbonizea carbonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) carbonizez (să) carbonizez carbonizam carbonizai carbonizasem
a II-a (tu) carbonizezi (să) carbonizezi carbonizai carbonizași carbonizaseși
a III-a (el, ea) carbonizea (să) carbonizeze carboniza carboniză carbonizase
plural I (noi) carbonizăm (să) carbonizăm carbonizam carbonizarăm carbonizaserăm, carbonizasem*
a II-a (voi) carbonizați (să) carbonizați carbonizați carbonizarăți carbonizaserăți, carbonizaseți*
a III-a (ei, ele) carbonizea (să) carbonizeze carbonizau carboniza carbonizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)