2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carbonizare sf [At: GHEREA, ST. CR. 144/ Pl: ~zări / E: carboniza] 1 Descompunere termică a cărbunilor, în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen Si: carbonizat1 (1). 2 Prefacere a lemnelor în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer Si: carbonizat1 (2). 3 Descompunere, prin ardere, a materiilor organice Si: carbonizat1 (3).

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a (se) carboniza; prefacere, transformare în cărbuni; ardere. Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice.

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.

CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].

carboniza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr carboniser] 1-2 (D. cărbuni) A (se) descompune termic în absența oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen. 3-4 (D. lemne) A (se) preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer. 5-6 (D. alte materii organice) A (se) descompune (prin ardere).

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

CARBONIZÁ, carbonizez, vb. I. Refl. A se preface în cărbuni (prin ardere). Lemnul s-a carbonizat.În mirosul de rășină și de carne carbonizată... păstorii începură să adune vitele. BOGZA, C. O. 36.

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.

CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].

CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)

A SE CARBONIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre substanțe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acțiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser

A CARBONIZÁ ~éz tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser

carbonizà v. a preface în cărbune.

*carbonizéz v. tr. (fr. carboniser). Prefac în cărbune saŭ în scrum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizắrii; pl. carbonizắri

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări

carbonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizeáză

carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonizeáză

arată toate definițiile

Intrare: carbonizare
carbonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonizare
  • carbonizarea
plural
  • carbonizări
  • carbonizările
genitiv-dativ singular
  • carbonizări
  • carbonizării
plural
  • carbonizări
  • carbonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: carboniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carboniza
  • carbonizare
  • carbonizat
  • carbonizatu‑
  • carbonizând
  • carbonizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • carbonizea
(să)
  • carbonizeze
  • carboniza
  • carboniză
  • carbonizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • carbonizea
(să)
  • carbonizeze
  • carbonizau
  • carboniza
  • carbonizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbonizare

  • 1. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ardere un exemplu
    exemple
    • Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi carboniza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

carboniza

  • 1. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tăciuna 2 exemple
    exemple
    • Lemnul s-a carbonizat.
      surse: DLRLC
    • În mirosul de rășină și de carne carbonizată... păstorii începură să adune vitele. BOGZA, C. O. 36.
      surse: DLRLC

etimologie: