opțiuni
  • info

5 definiții pentru tăciunare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

A TĂCIUNA ~ez tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune

A SE TĂCIUNA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăciuna vb., ind. prez. 3 sg. tăciunează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂCIUNA vb. v. carboniza.

Intrare: tăciunare
tăciunare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăciunare
  • tăciunarea
plural
  • tăciunări
  • tăciunările
genitiv-dativ singular
  • tăciunări
  • tăciunării
plural
  • tăciunări
  • tăciunărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăciuna, tăciunezverb

popular
  • 1. tranzitiv A arde ceva până când se transformă în tăciune. DEX '09 DLRLC
    sinonime: carboniza
    • format_quote Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
etimologie:
  • tăciune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.