carbonizare sf [At: GHEREA, ST. CR. 144/ Pl: ~zări / E: carboniza] 1 Descompunere termică a cărbunilor, în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen Si: carbonizat¹ (1). 2 Prefacere a lemnelor în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer Si: carbonizat¹ (2). 3 Descompunere, prin ardere, a materiilor organice Si: carbonizat¹ (3).

CARBONIZARE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a (se) carboniza; prefacere, transformare în cărbuni; ardere. Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice.

CARBONIZARE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.

CARBONIZARE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].

carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări

carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări

carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări

CARBONIZARE (< carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare.