5 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas’.

CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas’.

caras sm [At: ALECSANDRI, T. 1017 / V: ~aș, căraș / Pl: ~ași / E: rs карас] (Iht) 1 Gen de pești din familia crapilor foarte răspândit la noi (Carassius). 2 Pește de baltă de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari Si: caracudă (1), cărășel (1) (Carassius carassius) 3 (Șîs) ~ alb, ~de-Dunăre, crap-caras Specie de caras cu corpul mai scurt și mai gros decât carasul (2), având culori ce variază de la alb-gălbui la negru murdar și cu mărime variabilă, în funcție de habitat și subspecie (8-10 până la 35-40 cm) Si: caracudă (4) (Carassius auratus gibelio). 4 Regina-peștilor (Eupomotius gibosus).

CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris); caracudă. Du-te, Rusalie, pe ceea lume, și să vii înapoi cînd or ieși car așii fripți din Bahlui! ALECSANDRI, T. 1017.

CARÁS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris). – Rus karas’.

CARÁS ~și m. Pește dulcicol din familia crapilor, de culoare gălbuie-aurie, având corp plat și cap mic; caracudă. /<rus. karas’

caras m. Mold. caracudă. [Rus. KARASĬ].

carás m., pl. șĭ (rus. karásĭ, d. germ. karas și karausche). Nord. Caracudă, un pește. (În Meh. caras și cărășel. Ant. P.) S. n., pl. urĭ și e (pin aluz. la aripa luĭ dorsală zbîrlită). Bișchie.

caracu sf [At: TDRG / V: cărăc~ / Pl: ~de / E: bg каракуда] 1 (Iht; șîs) ~ roșie, ~ ruginoasă, ~-de-baltă, ~-de-lac, ~-de-Dunăre, ~-de-gârlă Caras (1) (Carassius carassius). 2 Nume generic dat peștilor mici Si: pește-țigănesc. 3 (Fig) Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare etc.). 4 (Iht; reg; îs) ~ albă Crap-caras (2) (Carassius auratus gibelio). 5 (Îc) ~-colorată Regina-peștilor (Eupomotius gibosus).

cărășél [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) ~șắl, ~raș~, car~, carașél / Pl: ~ei, ~e sn / E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; șhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmț) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăiește pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mișcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul și melodia după care acesta se execută.

Caraș m. râu în Banat, afluent al Dunării: 100 km.

Caraș-Severin n. județ al Transilvaniei: 407.635 loc., cu cap. Lugoj (dintre cari 311.335 români).

caracúdă f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. și cu ngr. kaliakúda, cufundar). Un pește din neamu crapuluĭ, dar mult maĭ mic și maĭ lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevușcă). – În nord carás.

cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carás s. m., pl. caráși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARÁS s. (IHT.; Carassius carassius) caracudă, (reg.) obleț, sorean.

CARAS s. (IHT.; Carassius carassius) caracudă, (reg.) obleț, sorean.

arată toate definițiile

Intrare: caras
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caras
  • carasul
  • carasu‑
plural
  • carași
  • carașii
genitiv-dativ singular
  • caras
  • carasului
plural
  • carași
  • carașilor
vocativ singular
plural
Intrare: caraș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraș
  • carașul
  • carașu‑
plural
  • carași
  • carașii
genitiv-dativ singular
  • caraș
  • carașului
plural
  • carași
  • carașilor
vocativ singular
plural
Intrare: Caraș
Caraș
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Caraș
  • Carașul
plural
genitiv-dativ singular
  • Carașului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: căraș
căraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Căraș
Căraș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Căraș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caras

  • 1. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius auratus gibelio).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: caracudă obleț sorean diminutive: cărășel (pește) un exemplu
    exemple
    • Du-te, Rusalie, pe ceea lume, și să vii înapoi cînd or ieși carașii fripți din Bahlui! ALECSANDRI, T. 1017.
      surse: DLRLC

etimologie: