12 definiții pentru sorean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOREÁN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean.

SOREÁN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean.

sorean, ~ă [At: DDRF / V: sur~ / Pl: ~eni, ~ene / E: soare3 + -ean] 1 smf Pește de apă dulce, cu lungimea medie de 7-8 cm, cu solzi lucitori, care înoată la suprafața apei Si: (reg) muscan, soreașcă, sorenaș (Leucaspius delineatus). 2 smf (Reg) Obleț (Alburnus alburnus). 3 smf (Iht; reg) Biban-soare (Lepomis gibbosus). 4 sf (Bot; Mol) Floarea-soarelui (Helianthus annuus).

SOREÁN, soreni, s. m. (Iht.) Obleț. O știucă se zvîrli pe fața bălții, fulgerînd după soreni. SADOVEANU, O. A. II 146.

SOREÁN ~éni m. Pește dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; albișoară. /soare + suf. ~ean

sorean m. Mold. soiu de pește cu solzii lucitori numit și soreață (Alburnus lucidus). [Derivat din soare].

soreán și zoreán m., pl. enĭ (Cp. cu rut. zorĕányĭ, înstelat, d. zórĕa, stea, pin aluz. al asemănarea luĭ cu ocheana. V. ocheană 2). Est. Un mic pește argintiŭ numit și săbioară (alburnus lúcidus), maĭ mic de cît ocheana, cu care seamănă perfect. – în Olt. și soreață, pl. ețe? La Tkt. zorean, alt pește (blicca), care e un fel de plătică. V. obleț și rîbiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

soreán (pop.) s. m., pl. soréni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOREÁN s. 1. v. obleț. 2. (Leucaspius delineatus) (prin Transilv.) muscan.

SOREÁN s. v. biban-soare, caracudă, caras.

sorean s. v. BIBAN-SOARE. CARACUDĂ. CARAS.

SOREAN s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, obleț, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. (Leucaspius delineatus) (prin Transilv.) muscan.

Intrare: sorean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorean
  • soreanul
  • soreanu‑
plural
  • soreni
  • sorenii
genitiv-dativ singular
  • sorean
  • soreanului
plural
  • soreni
  • sorenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sorean

etimologie:

  • Soare + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09