CAPTARE, captări, s. f. Acțiunea de a capta; captație. ◊ Captare a sunetului = ansamblu de operații care asigură transformarea informațiilor sonore în semnale electrice. ♦ Ansamblul amenajărilor, construcțiilor și instalațiilor necesare pentru operația de colectare a unui fluid. – V. capta.

captare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 14 / Pl: ~tări / E: capta] 1-2 Colectare de lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. Si: captat¹ (1-2). 3 Ansamblul amenajărilor, construcțiilor și instalațiilor necesare pentru operația de captare (1) a unui fluid Si: captat¹ (3). 4 Interceptare, receptare a unei emisii radio, TV etc. Si: captat¹ (4). 5 (Îs) ~ a sunetului Ansamblu de operații care asigură transformarea informațiilor sonore în semnale electrice Si: captat¹ (5). 6 (Fig) Atragere (sau ademenire) a cuiva Si: captat¹ (6), captație (1). 7 (Fig) Încercare de a obține ceva printr-un anumit mijloc Si: captat¹ {1).

CAPTARE, captări, s. f. Acțiunea de a capta; captație. ◊ Captare a sunetului = ansamblu de operații care asigură transformarea informațiilor sonore în semnale electrice. ♦ Ansamblul amenajărilor, construcțiilor și instalațiilor necesare pentru operația de captare a unui fluid. – V. capta.

CAPTARE, captări, s. f. Acțiunea de a capta; colectare a lichidelor sau a gazelor. Captarea izvoarelor de ape minerale.

CAPTARE, captări, s. f. Acțiunea de a capta.

CAPTARE s.f. Acțiunea de a capta și rezultatul ei. ♦ Operație de colectare a apelor, a gazelor sau a pulberilor dintr-o încăpere etc., pentru a le folosi sau a le împiedica acțiunea nocivă; captație. [< capta].

CAPTARE s. f. 1. acțiunea de a capta. 2. ansamblu de amenajări, construcții și instalații necesare operației de colectare a apelor, a gazelor sau a pulberilor dintr-o încăpere; captație (1). (< capta)

CAPTA, captez, vb. I. Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. ♦ A intercepta, a izbuti să audă ceva. ♦ Fig. A atrage, a captiva pe cineva; a încerca să obțină, să câștige ceva printr-un anumit mijloc. – Din fr. capter, lat. captare.

capta vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 419 / Pzi: ~tez / E: fr capter, lat captare] A colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. 2 A intercepta, a izbuti să audă ceva. 3 (Fig) A atrage (sau a ademeni) pe cineva. 4 A încerca să obțină ceva printr-un anumit mijloc.

captar sn [At: HEM 743/21 / V: căptan, căp~ / Pl: ~e / E: mg kaptár] 1 Capac (din coajă de tei) cu care se acoperea știubeiul de albine, ca să fie apărat de ploaie și de soare Si: captalan (1). 2 (Reg) Coajă de brad întrebuințată de ciobani când mulg oile pentru ca picăturile de lapte care sar să se scurgă înapoi în găleată.

căptan sn vz captar

căptare sf vz căutare

cătare² sf vz căutare

căutare sf [At: LET. III, 193/2 / P: că-u~ / V: căt~, cot~ / Pl: ~tări / E: căuta] 1 Interesare. 2 Ocupare cu ceva Si: căutat¹ (2), căutătură (2). 3 Preocupare. 4 Obsedare. 5 Îngrijire de ceva Si: căutat¹ (5), căutătură (5). 6 Îngrijire a cuiva Si: căutat¹ (6), căutătură (6). 7 Îngrijorare pentru cineva Si: căutat¹ (7), căutătură (7). 8 (Spc; înv) Acordare de îngrijiri medicale unui bolnav Si: căutat¹ (8), căutătură. 9 (Înv) Efectuare a vizitei medicale Si: căutat¹ (9), căutătură (9). 10 (Înv) Tratare. 11 Descântare. 12 Supraveghere. 13 Pază. 14 (Înv) Primire cu ospitalitate Si: căutat¹ (14), căutătură (14). 15 Adăpostire a călătorilor Si: căutat¹ (15), căutătură (15). 16 Îngrijire cu atenție a unei moșii Si: căutat¹ (16), căutătură (16). 17 Administrare. 18 (Înv) Atenție. 19 Strădanie. 20 Năzuință. 21 Tendință. 22 Examinare. 23 Observare. 24 Iscodire. 25 Înfățișare. 26 Studiu al unei afaceri Si: căutat¹ (26), căutătură (26). 27-28 (Jur; înv) Cercetare (11-12). 29 Îndreptare a ochilor către ceva Si: căutat¹ (29), căutătură (29). 30 (Pex) Privire către ceva Si: căutat¹ (30), căutătură (30). 31 (Înv) Înfățișare asemănătoare cu ceva Si: căutat¹, căutătură (31) 32 (Înv) Așezare cu fața spre ceva Si: căutat¹ (32), căutătură. 33 (Înv; pan) Situare a unui obiect spre... Si: căutat¹ (33), căutătură (33). 34 (Înv) Îndreptare într-o direcție Si: căutat¹ (34), căutătură (34). 35 Relaționare. 36 Referire. 37 Considerare. 38 Luare în seamă Si: căutat¹ (38), căutătură (38). 39 Urmărire. 40 Influențare. 41 Încercare de a găsi ceva ascuns (sau pierdut) Si: căutat¹ (41), căutătură (41). 42 Urmărire a vânatului Si: căutat¹ (42), căutătură (42), cercetare (9), cercetat¹ (9), cercetătură (9). 43 Percheziționare. 44 Ghicire a viitorului Si: căutat¹ (44), căutătură (44). 45 Încercare de a procura ceva Si: căutat¹ (45), căutătură (45). 46 Proprietate a unei mărfi de a fi cerută de mulți cumpărători Si: căutat¹ (46), căutătură (46). 47 (Înv) Încasare a unor impozite Si: căutat¹ (47), căutătură (47). 48 Vindere. 49 Cerere. 50 Frecventare. 51 Trebuință. 52 Ochire. 53 (Pex; îf cătare) Cui de la capătul țevii armei care servește la țintit.

cotare³ sf vz căutare

CAPTA, captez, vb. I. Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. ♦ A intercepta, a izbuti să audă ceva. ♦ Fig. A atrage, a ademeni pe cineva; a încerca să obțină, să câștige ceva printr-un anumit mijloc. – Din fr. capter, lat. captare.

CAPTA, captez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lichide sau gaze) A colecta, a aduna (de la sursă sau de la locul de emanație) într-un rezervor sau în tuburi, pentru diferite întrebuințări. Apa care a fost captată trece în conductă. ◊ (Poetic) Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. ♦ Fig. (Cu privire la persoane) A prinde în mreji, a cîștiga sau a atrage de partea sa prin diferite manopere sau șiretenii.

CĂTARE¹ s. f. v. căutare.

CĂUTARE, căutări, s. f. I. Acțiunea de a căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. Dăduse poruncă să pornească în căutarea blestematului care îi făcuse de rușine. PAS, Z. I 227. Literaturile decadente... n-au alte caracteristici fundamentate decît: ca formă, căutarea de efecte puternice, sunătoare; ca fond, un egoism neînfrînt și o completă nepăsare de toate suferințele. IONESCU-RION, C. 104. Cuget a mă duce întru căutarea acestor tîlhari de zmei. ISPIRESCU, L. 219. O capră ce-mi rămăsese Și prin crînguri se dusese O luai la căutare Cît e ziulica mare. ALECSANDRI, P. P. 265. 2. Îngrijire. În grajdiul împăratului se afla acum un cal mai mult. Acestuia îi trebuia mai multă căutare decît la toți ceilalți cai. SBIERA, P. 76. ♦ Tratament sau îngrijire medicală. Spitalul... era un așezămînt model de curățenie, căutare și belșug. BART, E. 313. 3. (Învechit) îngrijire, administrare a unui bun material. Își făcuse un nume așa de bun în specialitatea de căutare de moșie, încît trecea epistat de la o moșie la alta. GHICA S.302. 4. (Învechit) Inspecție, examinare. La începutul lui iulie 1597 el făcu căutare armiei sale, care era de 15.000 oameni, și dete de fiecare ostaș cîte cinci talere. BĂLCESCU, O. II 175. 5. Privire. (în forma cătare) Era și fată mare Și mîndră de-a cătare, Și-apoi pe lîngă toate Și fată de-mpărat. COȘBUC, P. 1 277. ♦ Felul cum se uită cineva, căutătură. În ochii bătrînului sclipea o căutare ciudată. POPA, V. 85. (În forma cătare) Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc. BOLINTINEANU, O. 113. 6. (În forma cătare, în expr.) A lua pușca la (sau în) cătare = a duce arma la ochi (pentru a trage). Luă pușca în cătare, ținti capul ce se pleca spre raclă. GALACTION, O. I 259. Ca într-un fulger el ia pușca la cătare și trage! ODOBESCU, S. III 42. A lua (pe cineva) la cătare = a ochi (pe cineva) cu arma. Cu trei poteri se-ntîlnea, Care ni-l înconjura, Și ți-i lua la cătare Cînd cu puști, cînd cu pistoale. TEODORESCU, P. P. 589. II. 1. (În expr.) A avea căutare = a se bucura de considerație, de vază, de trecere. El avea acuma la împăratul mult mai mare trecere și căutare. SBIERA, P. 76. ◊ (Cu altă construcție: în forma cătare) Va fi om cu vază și cu cătare printre ai săi. VLAHUȚĂ, O. A. 104. 2. Preț bun, trecere. Toate roadele țării se făcuseră și aveau căutare. GALACTION, O. I 260. Productele au avut căutare în tot timpul anului. I. IONESCU, M. 355. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-ta-). – Variantă: cătare (ODOBESCU, S. III 42) s. f.

CAPTA, captez, vb. I. Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub sau într-un rezervor. ♦ Fig. A atrage, a ademeni pe cineva. – Fr. capter (lat. lit. captare).

CĂTARE¹ s. f. v. căutare.

CĂUTARE, căutări, s. f. Acțiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. Îngrijire; (prin restricție) tratament sau îngrijire medicală. 3. (Înv.) Administrare a unui bun material. 4. (Înv.) Inspecție, examinare. 5. Osteneală; năzuință. 6. Privire; căutătură. 7. Preț bun, trecere. ◊ Expr. A avea căutare = a se bucura de considerație. [Var.: (pop.) cătare s. f.]

CAPTA vb. I. tr. 1. A aduna, a colecta (fluide) într-un rezervor sau în tuburi. 2. (Fig.) A cîștiga, a atrage (pe cineva) de partea sa cu ajutorul unor șiretlicuri. [< fr. capter, cf. lat. captare].

CAPTA vb. tr. 1. a aduna, a colecta într-un rezervor sau în tuburi. ◊ a intercepta, a prinde să audă ceva. 2. (fig.) a fascina; a atrage (pe cineva) de partea sa. (< fr. capter, lat. captare)

A CAPTA ~ez tranz. 1) (lichide, gaze) A colecta într-un recipient special. 2) (emisiuni de radio, mesaje) A intercepta, urmărind anumite scopuri. 3) fig. (persoane) A atrage de partea sa prin șiretlicuri; a prinde în mreji; a ademeni; a captiva. /<lat. captare, fr. capter

CĂUTARE ~ări f. 1) v. A CĂUTA. 2) Cercetare a locului cu scopul de a găsi pe cineva sau ceva. 3) Îngrijire medicală. 4): A avea ~ a se bucura de considerație; a avea trecere. /v. a cauta

captà v. 1. a obține prin mijloace viclene; a capta un testament; 2. a afla prin săpături izvorul unei ape minerale; 3. Geogr. a se contopi bazinul unui rîu cu al altuia.

captar n. capac ce acoperă un stup, ca să-l apere de ploaie și de arșiță. [Ung. KAPTÁR].

căutare f. 1. lucrarea de a căuta; 2. trecere, vânzare: marfă cu multă căutare; 3. îngrijire; 4. revistă militară: făcu căutarea armatei sale BĂLC.

captár n., pl. e (ung. kaptár, stup, d. vgerm. chaftaere, stup). Acoperemîntu stupuluĭ (o strachină saŭ o bucată de scîndură).

*captéz v. tr. (lat. captare, d. cápere, captum. V. încep). Prind pin săpăturĭ izvoru uneĭ ape. Fig. Obțin (capăt) pin insinuare: a capta un testament, o donațiune, încrederea cuĭva.

cătáre f. Căutare. Preț, considerațiune: marfă cu cătare. La armele de foc, miră, proeminență care e la vîrfu țeveĭ și servește la ochit (V. înălțător). A cătăriĭ, V. acătare.

căutáre f. Acțiunea de a căuta. Preț, considerațiune: marfă cu căutare. Vechĭ. Revistă (inspecțiune) militară. V. vileag.

captare s. f., g.-d. art. captării; pl. captări

captare s. f., g.-d. art. captării; pl. captări

captare s. f., g.-d. art. captării; pl. captări

capta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. captez, 3 captează; ind. prez. 1 sg. să captez, 3 să capteze

căutare (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutării; pl. căutări

capta (a ~) vb., ind. prez. 3 captează

căutare (că-u-) s. f., g.-d. art. căutării; pl. căutări

capta vb. ind. prez. 1 sg. captez, 3 sg. și pl. captează

căutare s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutării; pl. căutări

CAPTARE s. v. recepționare.

CAPTARE s. înregistrare, prindere, receptare, recepționare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)

CAPTA vb. v. recepționa.

CAPTAR s. (reg.) captalan. (~ la stupi.)

CĂUTARE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preț. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.)

CAPTA vb. a înregistra, a prinde, a recepta, a recepționa. (~ undele sonore.)

CAPTAR s. (reg.) captalan. (~ la stupi.)

cătare s. v. SCÎNTEIUȚĂ.

CĂUTARE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preț. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.)

CĂUTARE. Subst. Căutare, căutat, cercetare, examinare, scrutare, tatonare, informare; iscodire, ispită (înv.), iscodeală; urmărire, spionaj, spionare; scotoceală, scotocire, scotocit, cotrobăială; percheziție; răvășire, răvășeală, răscolire; scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, rîcîire, rîcîială, rîcîit, rîcîitură. Bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură (rar), dibuială, dibuire, dibuit. Întrebare, chestionare, anchetare. Găsire, găsit, aflare, descoperire. Căutător; cercetaș; urmăritor, spion; scormonitor. Găsitor, aflător (înv.), descoperitor. Examinator, anchetator; spion; detectiv. Adj. Cercetător, examinator, scrutător (fig.), scormonitor, scotocitor, scurmător. Vb. A căuta, a cerceta, a examina, a scruta, a tatona; a iscodi, a urmări, a spiona; a scotoci, a cotrobăi, a hojbăi (reg.), a răvăși, a răscoli; a percheziționa; a scormoni, a scorboli (rar), a scociorî (pop. și fam.), a scurma (pop.), a rîcîi. A dibui, a bîjbîi. A căuta acul în carul cu fîn, a căuta ziua de ieri, a căuta ceva cu lumînarea. A se interesa, a întreba, a chestiona, a interoga, a trage de limbă. A găsi, a da de (ceva, cineva), a afla, a descoperi. Adv. Pe căutate(-lea), pe dibuite, pe bîjbîite. V. cunoaștere, descoperire, examen.

captar (căptar), captare (căptare), s.n. (reg.) capac din coajă de tei pentru acoperirea stupilor cu albine; pocriș.

a avea căutare expr. (d. un produs comercial) a se vinde bine, a avea succes la cumpărători: a fi la modă.