2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpestérie sf vz căpistere

căpistere sf [At: MAT. FOLK. I, 552 / V: ~pes~, ~pesterie, (înv) ~pester sn, ~ele / Pl: ~ri / E: ml capisterium] (Reg) 1 Covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. 2 (Îe) Din capul ~rii Oricât de puțin ai avea. 3 (Îs) ~rile morii Vase în care curge făina (după măcinare). corectată

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.[1] corectată

  1. În original, v. căpisterie, evident greșit. — LauraGellner

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpestérie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se frământă pâinea. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.

căpistere f. albie în care se cerne făina și se frământă pâinea. [Lat. CAPISTERIUM].

căpistére f. (lat capisterium, cĭur, vînturătoare). Albia (copaĭa, covata) în care se frămîntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu’n căpistere, a te asigura de un lucru, a-țĭ vedea dorința realizată. – Și -érie (vest). V. cățînă, moldă, postavă, troacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpistére (reg.) s. f., g.-d. art. căpistérii; pl. căpistéri

căpistére s. f., g.-d. art. căpistérii; pl. căpistéri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capistére s. f.1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele.

Intrare: capistere
capistere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capistere
  • capisterea
plural
  • capisteri
  • capisterile
genitiv-dativ singular
  • capisteri
  • capisterii
plural
  • capisteri
  • capisterilor
vocativ singular
plural
Intrare: căpistere
căpistere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpistere
  • căpisterea
plural
  • căpisteri
  • căpisterile
genitiv-dativ singular
  • căpisteri
  • căpisterii
plural
  • căpisteri
  • căpisterilor
vocativ singular
plural
căpesterie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpesterie
  • căpesteria
plural
  • căpesterii
  • căpesteriile
genitiv-dativ singular
  • căpesterii
  • căpesteriei
plural
  • căpesterii
  • căpesteriilor
vocativ singular
plural

căpistere căpesterie

  • 1. regional Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albie copaie covată 2 exemple
    exemple
    • Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84.
      surse: DLRLC
    • Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22.
      surse: DLRLC

etimologie: