2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.[1] corectată

  1. În original, v. căpisterie, evident greșit. — LauraGellner

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.

căpistere sf [At: MAT. FOLK. I, 552 / V: ~pes~, ~pesterie, (înv) ~pester sn, ~ele / Pl: ~ri / E: ml capisterium] (Reg) 1 Covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. 2 (Îe) Din capul ~rii Oricât de puțin ai avea. 3 (Îs) ~rile morii Vase în care curge făina (după măcinare). corectată

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.

CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpestérie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.

CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se frămîntă pîinea. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.

căpistere f. albie în care se cerne făina și se frământă pâinea. [Lat. CAPISTERIUM].

căpistére f. (lat capisterium, cĭur, vînturătoare). Albia (copaĭa, covata) în care se frămîntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu’n căpistere, a te asigura de un lucru, a-țĭ vedea dorința realizată. – Și -érie (vest). V. cățînă, moldă, postavă, troacă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri

căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri

căpistére s. f., g.-d. art. căpistérii; pl. căpistéri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capistére s. f.1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele.

Intrare: capistere
capistere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capistere
  • capisterea
plural
  • capisteri
  • capisterile
genitiv-dativ singular
  • capisteri
  • capisterii
plural
  • capisteri
  • capisterilor
vocativ singular
plural
Intrare: căpistere
căpistere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpistere
  • căpisterea
plural
  • căpisteri
  • căpisterile
genitiv-dativ singular
  • căpisteri
  • căpisterii
plural
  • căpisteri
  • căpisterilor
vocativ singular
plural
căpesterie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpesterie
  • căpesteria
plural
  • căpesterii
  • căpesteriile
genitiv-dativ singular
  • căpesterii
  • căpesteriei
plural
  • căpesterii
  • căpesteriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpistere, căpisterisubstantiv feminin

  • 1. regional Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. DLRLC
    • format_quote Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.