2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenáre s. f.] – V. cangrena.

CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenáre s. f.] – V. cangrena.

cangrenare sf [At: DEX2 / V: ga~ / Pl: ~nări / E: cangrena] (D. țesuturile unui organism animal) 1 Distrugere. 2 Putrezire Si: cangrenă (2).

CANGRENÁRE s.f. Faptul de a se cangrena. [Var. gangrenare s.f. / < cangrena].

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

GANGRENÁ vb. I v. cangrena.

GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.

GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.

cangrena vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ea / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.

cangrénă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~ / Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.

CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)

A SE CANGRENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener

cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.

*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s’a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cangrenáre s. f., g.-d. art. cangrenării; pl. cangrenări

cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenea, imperf. 3 pl. se cangrenau; conj. prez. 3 să se cangreneze; ger. cangrenându-se

cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenea

cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANGRENÁRE s. (MED.) necrozare, putrezire, (livr.) mortificare. (~ a unui țesut.)

CANGRENARE s. (MED.) necrozare, putrezire. (~ a unui țesut.)

CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)

CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un țesut care se ~.)

Intrare: cangrenare
cangrenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cangrenare
  • cangrenarea
plural
  • cangrenări
  • cangrenările
genitiv-dativ singular
  • cangrenări
  • cangrenării
plural
  • cangrenări
  • cangrenărilor
vocativ singular
plural
gangrenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangrenare
  • gangrenarea
plural
  • gangrenări
  • gangrenările
genitiv-dativ singular
  • gangrenări
  • gangrenării
plural
  • gangrenări
  • gangrenărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cangrena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cangrena
  • cangrenare
  • cangrenat
  • cangrenatu‑
  • cangrenând
  • cangrenându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cangrenea
(să)
  • cangreneze
  • cangrena
  • cangrenă
  • cangrenase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cangrenea
(să)
  • cangreneze
  • cangrenau
  • cangrena
  • cangrenaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gangrena
  • gangrenare
  • gangrenat
  • gangrenatu‑
  • gangrenând
  • gangrenându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gangrenea
(să)
  • gangreneze
  • gangrena
  • gangrenă
  • gangrenase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gangrenea
(să)
  • gangreneze
  • gangrenau
  • gangrena
  • gangrenaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cangrenare, cangrenărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi cangrena DEX '09 DEX '98 DN

cangrenaverb

  • 1. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: putrezi
    • format_quote Rana s-a cangrenat. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.