2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁNCI adv. (Arg.) (Absolut) deloc, nimic. – Din țig. kanč.

cánci av [At: I. CR. III, 87 / E: țg kanš] 1-2 (Absolut) deloc.

CANCI adv. (Arg.) (Absolut) deloc, nimic. – Din țig. kanč.

CÁNCI adv. (Familiar) Nimic, (absolut) deloc; ioc. Toată ziua, toc! toc! toc!... Dar mîncare, canci! CONTEMPORANUL, I 405. Pronunțat monosilabic.

CANCI adv. (Fam.) (Absolut) de loc, nimic. – Țig. kanč.

cáncĭ adv. (țig. kanč, „ceva”, în fraze negative „nimic”, ca fr. rien, nimic, d. lat. rem, lucru. Cp. și cu rus. kónče, fără greșală, absolut). Fam. Nimic, ĭoc: Aĭ banĭ? – Cancĭ!

SCÂNCI, scâncesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge înăbușit, slab și întretăiat. ♦ Intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati.

scânci [At: DOSOFTEI, PS. 253/13 / V: (reg) scăin~, schin~, schingi, scin~ / Pzi: ~ncesc / E: fo] 1 vi (D. câini, mai ales d. puii acestora și, rar, d. alte animale) A emite sunete caracteristice, de obicei scurte și repetate (de durere, de foame, de bucurie etc.) Vz a schelălăi (1), a scheuna (1). 2-3 vir (D. oameni, mai ales despre copii) A plânge înăbușit și întretăiat Si: (reg) a schercăni, a schindăni, a se schinciui, a schindisi2, (nob) a schișmi. 4 vi (Fig; rar; prt) A-și manifesta regretul după... 5-6 vir (D. oameni; de obicei prt) A scoate sunete tânguitoare, plângărețe Si: a se văita. 7-8 vir (D. oameni) A emite sunete nearticulate, scurte, sacadate, înainte sau după plâns, ori însoțind o senzație de durere, un efort fizic etc. Si: a icni. 9-10 vir A vorbi cu glas scăzut, întretăiat, abia perceptibil (și plângător).

schinci1 vi [At: POLIZU / Pzi: ~ncesc / E: ns cf scânci] (Îvr) A șchiopăta.

SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge înăbușit, slab și întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati.

SCÎNCÍ, scîncesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plînge cu glas slab, întrerupt, întretăiat. Scîncea în întuneric, pe un capăt de rogojină. SADOVEANU, M. C. 9. Copilașul cel mai mic se ridică, scîncind și frecîndu-și ochii. REBREANU, R. II 166. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. Tresări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat, ca un copil ce s-a speriat prin somn. VLAHUȚĂ, N. 39. ◊ Fig. Operele acestor lipsiți de talent ca și ale acelora care scîncesc și plîng, fiindcă așa e moda, aparțin coșului redacțiilor. GHEREA, ST. CR. III 176. ♦ (Despre animale, mai ales despre cîini) A se văita, a geme. Aceste lighioane fugeau ghemuindu-se și scîncind, ca sub spaima unui bici de foc. GALACTION, O. I 49. La picioare prepelicarul se încolăci mai apropiat, scîncind prin vis. C. PETRESCU, S. 24. ◊ Fig. Abia după ce trenul a frînat, scîncind jalnic din nenumăratele-i articulații înghețate, ușa biroului «Mișcare» s-a dat în lături. GALAN, Z. R. 126.

A SCÂNCÍ ~ésc intranz. 1) (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbușit. 2) (despre câini) A scoate repetat sunete ascuțite și jalnice; a scheuna. 3) (despre unele animale) A geme tânguitor. /<sl. skyțati

scâncì v. 1. a lătra (vorbind de căței); 2. fam. a plânge înnăbușit (vorbind de copii): băiatul începu să scâncească de foame ISP. [Slav. SKYČATI, a lătra].

schincănésc, schincésc V. scîncesc.

scîncésc v. intr. (vsl. skončati, de unde și cr. dial. skunčati, a.î.; vsl. skyčati, a lătra; bg. skimtĭy, skimčĭv, scheun). Iron. Plîng maĭ încet și mult, vorbind de copiĭ: aceștĭ copiĭ scîncesc toată ziŭa. Plîng în general: haĭde și nu maĭ scînci! – Și schincănesc, schercănesc (Bz.) și schincesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canci (arg.) adv.

scânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scâncesc, 3 sg. scâncește, imperf. 1 scânceam; conj. prez. 1 sg. să scâncesc, 3 să scâncească

scânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scâncesc, imperf. 3 sg. scâncea; conj. prez. 3 să scâncească

scâncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scâncésc, imperf. 3 sg. scânceá; conj. prez. 3 sg. și pl. scânceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNCÍ vb. 1. (înv. și reg.) a (se) scrivi, (prin Munt.) a schercăni, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârciumi, (peior.) a (se) smiorcăi, (reg. peior.) a (se) smârci, a (se) smârcâi, (glumeț) a orăcăi. (Un sugar care ~.) 2. v. smiorcăi.

SCÎNCI vb. 1. (înv. și reg.) a (se) scrivi, (prin Munt.) a schercăni, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrciumi, (peior.) a (se) smiorcăi, (reg. peior.) a (se) smîrci, a (se) smîrcîi, (glumeț) a orăcăi. (Un sugar care ~.) 2. a se lamenta, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu mai ~ atîta!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cánci adj. – Nimic, zero, absolut deloc (Arg.). Țig. kanč (Graur 133; Vasiliu, GS, VII, 106; Juillant 160).

scîncí (-césc, -ít), vb.1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – Var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creație expresivă. Der. din sl. skučati „a lătra” (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác „a geme”, este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul. – Der. scîncet, s. n. (geamăt; tînguit); scînceală, s. f. (scîncet).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schincí, schincésc, vb. IV (înv.) a șchiopăta.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

canci (țig.) I adv. deloc. II pron. neg. (în propoziții afirmative) nimic.

Intrare: canci
canci adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • canci
Intrare: scânci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scânci
  • scâncire
  • scâncit
  • scâncitu‑
  • scâncind
  • scâncindu‑
singular plural
  • scâncește
  • scânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scâncesc
(să)
  • scâncesc
  • scânceam
  • scâncii
  • scâncisem
a II-a (tu)
  • scâncești
(să)
  • scâncești
  • scânceai
  • scânciși
  • scânciseși
a III-a (el, ea)
  • scâncește
(să)
  • scâncească
  • scâncea
  • scânci
  • scâncise
plural I (noi)
  • scâncim
(să)
  • scâncim
  • scânceam
  • scâncirăm
  • scânciserăm
  • scâncisem
a II-a (voi)
  • scânciți
(să)
  • scânciți
  • scânceați
  • scâncirăți
  • scânciserăți
  • scânciseți
a III-a (ei, ele)
  • scâncesc
(să)
  • scâncească
  • scânceau
  • scânci
  • scânciseră
scăinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cânci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schinci
  • schincire
  • schincit
  • schincitu‑
  • schincind
  • schincindu‑
singular plural
  • schincește
  • schinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schincesc
(să)
  • schincesc
  • schinceam
  • schincii
  • schincisem
a II-a (tu)
  • schincești
(să)
  • schincești
  • schinceai
  • schinciși
  • schinciseși
a III-a (el, ea)
  • schincește
(să)
  • schincească
  • schincea
  • schinci
  • schincise
plural I (noi)
  • schincim
(să)
  • schincim
  • schinceam
  • schincirăm
  • schinciserăm
  • schincisem
a II-a (voi)
  • schinciți
(să)
  • schinciți
  • schinceați
  • schincirăți
  • schinciserăți
  • schinciseți
a III-a (ei, ele)
  • schincesc
(să)
  • schincească
  • schinceau
  • schinci
  • schinciseră
scinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canciadverb

  • 1. argou; argotic (Absolut) deloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată ziua, toc! toc! toc!... Dar mîncare, canci! CONTEMPORANUL, I 405. DLRLC
etimologie:

scânci, scâncescverb

  • 1. A plânge înăbușit, slab și întretăiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scîncea în întuneric, pe un capăt de rogojină. SADOVEANU, M. C. 9. DLRLC
    • format_quote Copilașul cel mai mic se ridică, scîncind și frecîndu-și ochii. REBREANU, R. II 166. DLRLC
    • format_quote Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote Tresări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat, ca un copil ce s-a speriat prin somn. VLAHUȚĂ, N. 39. DLRLC
    • format_quote figurat Operele acestor lipsiți de talent ca și ale acelora care scîncesc și plîng, fiindcă așa e moda, aparțin coșului redacțiilor. GHEREA, ST. CR. III 176. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre animale) A se văita; (despre câini) a scheuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aceste lighioane fugeau ghemuindu-se și scîncind, ca sub spaima unui bici de foc. GALACTION, O. I 49. DLRLC
      • format_quote La picioare prepelicarul se încolăci mai apropiat, scîncind prin vis. C. PETRESCU, S. 24. DLRLC
      • format_quote figurat Abia după ce trenul a frînat, scîncind jalnic din nenumăratele-i articulații înghețate, ușa biroului «Mișcare» s-a dat în lături. GALAN, Z. R. 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.