2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

camuflát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: camufla] 1-3 Camuflare (1-3).

camuflát2, ~ ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~ e / E: camufla] 1 Ascuns vederii inamicului. 2 (Fig) Mascat.

CAMUFLÁT, -Ă, camuflați, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursă de lumină) Acoperit (ca să nu străbată razele în timpul nopții). ♦ Fig. Deghizat, mascat. – V. camufla.

CAMUFLÁT, -Ă, camuflați, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursă de lumină) Acoperit (ca să nu străbată razele în timpul nopții). ♦ Fig. Deghizat, mascat. – V. camufla.

CAMUFLÁT, -Ă, camuflați, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursă de lumină) Acoperit (ca să nu străbată razele în timpul nopții). – V. camufla.

CAMUFLÁT adj. 1. v. acoperit. 2. v. secret.

CAMUFLÁT adj. v. disimulat.

camuflá [At: BUL. FIL. IV, 141 / Pzi: ~léz / E: fr camoufler] 1-2 vtr A (se) ascunde vederii inamicului. 3 vt A ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată în timpul nopții. 4-5 vtr (Fig) A (se) masca.

CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi, a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.

CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi și a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.

CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Fr. camoufler.

camuflá (a ~) (-mu-fla) vb., ind. prez. 3 camufleáză

camuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. camufléz, 3 sg. și pl. camufleáză

CAMUFLÁ vb. a masca. (~ geamurile în timp de război.)

CAMUFLÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

A camufla ≠ a evidenția

CAMUFLÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ tr. A acoperi (o sursă de lumină) pentru a nu putea străbate lumina în afară noaptea. 2. tr. (Fig.) A ascunde, a deghiza (un plan, o intenție, o acțiune etc.). [< fr. camoufler, cf. it. camuffare – a deghiza, a înșela].

CAMUFLÁ vb. I. refl. a (se) ascunde vederii inamicului. II. tr. 1. a acoperi orice sursă de lumină pe timp de noapte. 2. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intenție etc.). (< fr. camoufler)

A CAMUFLÁ ~éz tranz. 1) A face să se camufleze. 2) (surse de lumină) A acoperi pentru a nu străbate în timpul nopții afară. 3) (obiective militare) A ascunde de inamic, prin diverse procedee. /<fr. camoufler

A SE CAMUFLÁ mă ~éz intranz. 1) A se ascunde pentru a nu fi descoperit de inamic. 2) A se ascunde sub aparențe înșelătoare (cu scopul de a induce în eroare); a se masca; a se deghiza; a se travesti. /<fr. camoufler

Intrare: camufla

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) camufla camuflare camuflat camuflând singular plural
camuflea camuflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) camuflez (să) camuflez camuflam camuflai camuflasem
a II-a (tu) camuflezi (să) camuflezi camuflai camuflași camuflaseși
a III-a (el, ea) camuflea (să) camufleze camufla camuflă camuflase
plural I (noi) camuflăm (să) camuflăm camuflam camuflarăm camuflaserăm, camuflasem*
a II-a (voi) camuflați (să) camuflați camuflați camuflarăți camuflaserăți, camuflaseți*
a III-a (ei, ele) camuflea (să) camufleze camuflau camufla camuflaseră
Intrare: camuflat
camuflat adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular camuflat camuflatul camufla camuflata
plural camuflați camuflații camuflate camuflatele
genitiv-dativ singular camuflat camuflatului camuflate camuflatei
plural camuflați camuflaților camuflate camuflatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)