2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cambrát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cambra] Arcuire.

cambrat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: cambra] Arcuit2.

CAMBRÁT, -Ă, cambrați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, arcuit. – V. cambra.

CAMBRÁT, -Ă, cambrați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, arcuit. – V. cambra.

CAMBRÁT, -Ă adj. Îndoit, arcuit, încovoiat, scobit. [Cf. fr. cambré].

cambra vtr [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: fr cambrer] 1-2 A (se) arcui.

CAMBRÁ, cambrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc; a (se) arcui. – Din fr. cambrer.

CAMBRÁ, cambrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc; a (se) arcui. – Din fr. cambrer.

CAMBRÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) arcui, a (se) încovoia. [< fr. cambrer].

CAMBRÁ vb. tr., refl. a (se) arcui, a (se) încovoia. (< fr. cambrer)

A CAMBRÁ ~éz tranz. A face să se cambreze; a arcui; a curba; a coroia; a încovoia. /<fr. cambrer

A SE CAMBRÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se curba; a se încovoia. /<fr. cambrer

*cambréz (mă) v. refl. (fr. se cambrer, d. cambre = chambre, boltă, cameră. V. cameră, șambelan). Mă curbez înapoĭ cu eleganță (vorbind de talie): Spaniola mlădioasă, cu talia cambrată (Jean Bart, VR. 1922, 5, 169).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cambrát adj. m., pl. cambráți; f. sg. cambrátă, pl. cambráte

cambrá (a ~) vb., ind. prez. 3 cambreáză

cambrá vb., ind. prez. 1 sg. cambréz, 3 sg. și pl. cambreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAMBRÁT adj. v. arcuit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.

cambrat adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.

CAMBRÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

cambra vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAMBRAT, -Ă (< cambra) adj. Curbat în formă de cerc. ♦ Poziție c. = (la om) atitudine forțată a corpului (îndoit) în care sînt solicitați toți mușchii ce intervin în menținerea echilibrului; (la animalele patrupede) poziție forțată în care membrele anterioare se află înapoia liniei de aplomb, iar cele posterioare înaintea acesteia.

Intrare: cambrat
cambrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cambrat
  • cambratul
  • cambratu‑
  • cambra
  • cambrata
plural
  • cambrați
  • cambrații
  • cambrate
  • cambratele
genitiv-dativ singular
  • cambrat
  • cambratului
  • cambrate
  • cambratei
plural
  • cambrați
  • cambraților
  • cambrate
  • cambratelor
vocativ singular
plural
Intrare: cambra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cambra
  • cambrare
  • cambrat
  • cambratu‑
  • cambrând
  • cambrându‑
singular plural
  • cambrea
  • cambrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cambrez
(să)
  • cambrez
  • cambram
  • cambrai
  • cambrasem
a II-a (tu)
  • cambrezi
(să)
  • cambrezi
  • cambrai
  • cambrași
  • cambraseși
a III-a (el, ea)
  • cambrea
(să)
  • cambreze
  • cambra
  • cambră
  • cambrase
plural I (noi)
  • cambrăm
(să)
  • cambrăm
  • cambram
  • cambrarăm
  • cambraserăm
  • cambrasem
a II-a (voi)
  • cambrați
(să)
  • cambrați
  • cambrați
  • cambrarăți
  • cambraserăți
  • cambraseți
a III-a (ei, ele)
  • cambrea
(să)
  • cambreze
  • cambrau
  • cambra
  • cambraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cambrat

etimologie:

  • vezi cambra
    surse: DEX '98 DEX '09

cambra

etimologie: