4 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.

CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.

calín, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr câlin] (Fit) 1 (D. oameni) Căruia îi place să se alinte sau să fie alintat. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Dezmierdător. 3 (D. oameni) Lingușitor. 4 (D. oameni) Ipocrit.

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)

CALÍN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină (derivat regresiv).

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină (derivat regresiv).

călín2, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 91 / Pl: ~i, ~e / E: nct] Căldicel (1).

călín1 sm [At: ALEXANDRI, T. 1609/ Pl: ~i / E: drr călină] 1 (Bot) Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini Si: călinar, gălușcă (Viburnum opulus). 2 (Bot; reg) Lemnu-vântului (Syringa josikaea). 3 (Bot; reg) Obligeană (Acorus calamus). 4 (Bot; reg) Hortensie (Hydrangea opuloides). 5 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare) 6 Dans țărănesc, nedefinit mai îndeaproape. 7 Melodie după care se execută dansul călin1 (6). 8 Melodie împreună cu dansul.

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic, cu flori albe și fructe roșii în formă de ciorchini; se cultivă și în grădini (Viburnum opulus). Frunză verde de călin, îmi înec aleanu-n vin. ALECSANDRI, T.1609. În prunduț de mare Sub zare de soare Născut-a, Crescut-a... Un roșu călin. TEODORESCU, P. P. 85. Cînd călinul înflorește, Toată lumea se veselește. GOROVEI, C. 273.

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu flori albe și cu fructe roșii în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină.

CĂLÍN ~i m. Arbust care crește prin păduri, cu flori albe și cu fructe roșii, acrișoare la gust, dispuse în ciorchini. /Din călină

călin m. frumos arbust cu flori albe si boabe roșii (Viburnum opulus). [Slav. KALINA].

călín m. (d. călină). Un copăcel caprifoliaceŭ care crește pin pădurĭ și tufișurĭ umede și care are florĭ albe și bobițe roșiĭ zemoase și acrișoare (viburnum ópulus). Adj. Boŭ călin, cam cenușiŭ cu botu, coada și picĭoarele negricĭoase (Est. Rar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calín adj. m., pl. calíni; f. calínă, pl. calíne

calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne

călín (arbust) s. m., pl. călíni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÍN s. (BOT.; Viburnum opulus) (reg.) amăruș.

CĂLIN s. (BOT.; Viburnum opulus) (reg.) amăruș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călín (călíni), s. m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalŭ „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, după Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. călină, s. f. (fructul călinului).

arată toate definițiile

Intrare: calin
calin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calin
  • calinul
  • calinu‑
  • cali
  • calina
plural
  • calini
  • calinii
  • caline
  • calinele
genitiv-dativ singular
  • calin
  • calinului
  • caline
  • calinei
plural
  • calini
  • calinilor
  • caline
  • calinelor
vocativ singular
plural
Intrare: Călin
Călin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Călin
Intrare: Călin
Călin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Călin
Intrare: călin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călin
  • călinul
  • călinu‑
plural
  • călini
  • călinii
genitiv-dativ singular
  • călin
  • călinului
plural
  • călini
  • călinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calin

etimologie:

călin Viburnum

  • 1. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amăruș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Frunză verde de călin, îmi înec aleanu-n vin. ALECSANDRI, T.1609.
      surse: DLRLC
    • În prunduț de mare Sub zare de soare Născut-a, Crescut-a... Un roșu călin. TEODORESCU, P. P. 85.
      surse: DLRLC
    • Cînd călinul înflorește, Toată lumea se veselește. GOROVEI, C. 273.
      surse: DLRLC

etimologie: