CALCÁN¹, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baıtği].

CALCÁN², calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.

CALCÁN¹, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitği].

CALCÁN², calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschizătură) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.

CALCÁN², calcane, s. n. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case care se înalță în fața alteia sau care e lipit de spatele acesteia; dosul unei case.

CALCÁN¹, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul asimetric, rombic, turtit pe laturi, cu ambii ochi pe partea stîngă, avînd pe piele un fel de butoni osoși (Rhombus maeoticus).

CALCÁN², calcani, s. m. Pește de mare cu corpul turtit și lat, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate (Rhombus maeoticus). – Tc. kalkan [baliği].

CALCÁN¹, calcane, s. n. 1. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Tc. kalkan.

calcán¹ (pește) s. m., pl. calcáni

calcán² (zid) s. n., pl. calcáne

calcán (zool.) s. m., pl. calcáni

calcán (arhit.) s. n., pl. calcáne

CALCÁN s. (IHT.) 1. (Scophthalmus maeoticus) (prin Munt.) balâc. 2. calcan-mic (Rhombus laevis) = (reg.) pisi.

CALCÁN s. v. pavăză, scut.

calcán (calcanuri), s. n. – 1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom.

CALCÁN¹ ~i m. Pește marin comestibil, având corpul turtit și ambii ochi pe aceeași parte a capului; cambulă. /<turc. kalkan

CALCÁN² ~e n. Perete fără ferestre din dosul unei case, de care se alipește o altă casă. /<turc. kalkan

calcan m. pește de mare cu corpul turtit în formă de romb și cu carnea bună de mâncat (Pleuronectes rhombus). [Lit. pește cu pavăză].

calcan n. 1. pavăză (ca podoabă la cai): cal domnesc împodobit cu cioltare de fier și calcane de argint FIL.; 2. zid de streașină. [Turc. KALKAN].

calcán n., pl. e (turc. kalkan, scut, și kalkan-balyk, pește ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la caĭ). Azĭ. Zid prelungit în sus fără streșină și, în general, fără ferestre. S. m. Un pește marin lat, cu amîndoĭ ochiĭ pe partea stîngă, ca și cambula, dar maĭ mare (rhombus maeóticus, c’o varietate maĭ mică: rhombus levis). V. plătică și barbun.