14 definiții pentru calcan (arhit.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.

CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschizătură) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Din tc. kalkan.

CALCÁN2, calcane, s. n. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case care se înalță în fața alteia sau care e lipit de spatele acesteia; dosul unei case.

CALCÁN1, calcane, s. n. 1. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). 2. (Înv.) Scut, pavăză. – Tc. kalkan.

CALCÁN2 ~e n. Perete fără ferestre din dosul unei case, de care se alipește o altă casă. /<turc. kalkan

calcan n. 1. pavăză (ca podoabă la cai): cal domnesc împodobit cu cioltare de fier și calcane de argint FIL.; 2. zid de streașină. [Turc. KALKAN].

calcán n., pl. e (turc. kalkan, scut, și kalkan-balyk, pește ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la caĭ). Azĭ. Zid prelungit în sus fără streșină și, în general, fără ferestre. S. m. Un pește marin lat, cu amîndoĭ ochiĭ pe partea stîngă, ca și cambula, dar maĭ mare (rhombus maeóticus, c’o varietate maĭ mică: rhombus levis). V. plătică și barbun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calcán2 (zid) s. n., pl. calcáne

calcán (arhit.) s. n., pl. calcáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calcán (calcanuri), s. n.1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALCAN2 (< tc.) s. n. Zid exterior al unei clădiri, în care nu se amenajează nici o deschidere, destinat să fie acoperit de un zid asemănător al clădirii vecine.

Intrare: calcan (arhit.)
calcan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcan
  • calcanul
  • calcanu‑
plural
  • calcane
  • calcanele
genitiv-dativ singular
  • calcan
  • calcanului
plural
  • calcane
  • calcanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calcan (arhit.)

  • 1. Perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • surse: DEX '09

etimologie: