4 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CADRE s. n. pl. 1. Efectiv de bază al oamenilor muncii dintr-o întreprindere sau instituție, dintr-un sindicat sau dintr-o organizație de partid; corp de oameni ai muncii bine pregătiți pentru o ramură oarecare de activitate; p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituții. Cadrele conducătoare se formează în procesul muncii.Trebuie să înțelegem o dată că, din toate capitalurile prețioase care există în lume, cel mai prețios și cel mai hotărîtor capital sînt oamenii, cadrele. Trebuie să înțelegem că în actualele condiții de la noi «cadrele hotărăsc totul». STALIN, PROBL. LEN. 511. Cadrele sînt fondul de aur al partidului și al statului, forpa hotărîtoare a conducerii de partid și de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Iată Doftana. Pe-aici... A fost școala înaltă unde-au crescut Oțelitele cadre, puternicul scut. BANUS, în POEZ. N. 43. ◊ Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau numai cadrele) = organul care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, al unei instituții etc. Aștepta să intre la directorul cadrelor. V. ROM. decembrie 1950, 159. ◊ Expr. A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a ridica nivelul politic, ideologic și calificarea profesională a cadrelor; a forma cadre noi (în special din rîndurile tineretului). În opera de construire a socialismului, problema pregătirii cadrelor este una din cele mai importante probleme ale partidului și statului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 50. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere, justa lor repartizare, educarea lor partinică și profesională trebuie să constituie grija permanentă a tuturor organelor de conducere ale partidului, începînd cu Comitetul Central. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. ◊ (Rar, în forma de sg. cadru, indicînd un individ din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei organizații de partid sau sindicale) Un cadru bine pregătit. 2. Elementele de conducere și comandă ale subunităților și unităților militare. – Formă gramaticală: sg. (1) cadru.

CADRE s. n. pl. 1. Efectiv de bază al oamenilor muncii dintr-o întreprindere sau instituție, dintr-un sindicat sau dintr-o organizație (de partid); p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituții. ◊ Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau, eliptic, cadre) = organul care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, unei instituții etc. ◊ Expr. A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a forma cadre noi, a califica noi cadre. ♦ (Rar, la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. Elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare. [Formă gramaticală: sg. cadru] – (1) Rus kadry, (2) fr. cadre.

CADRĂ s. f. v. cadru.

CADRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ P. ext. Tablou, fotografie etc. înrămate. ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură în zid ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Personalul unei instituții, al unei întreprinderi etc. Cadru didactic. ♦ Personalul de conducere dintr-o întreprindere, instituție etc. ♦ Ansamblul elementelor de conducere și de comandă (ofițeri și subofițeri) din subunitățile și unitățile militare. ♦ (Rar.; la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. [Var.: (I 1) cadră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî.

STOP interj., (2, 3) stopuri, s. n. 1. Interj. Stai! Oprește! ♦ (În telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) Punct! 2. S. n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. S. n. Semafor care reglează circulația la intersecția străzilor; lampă de semnalizare cu lumină roșie-portocalie, montată în spatele unui autovehicul, care indică frânarea acestuia. 4. S. n. (Cin.; în compusele) Stop-cadru = efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită. Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. – Din fr., engl. stop.

cadru sn [At: GOLESCU, Î. 85 / V: ~ră sf / Pl: ~re / E: fr cadre] 1 Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie, o icoană etc. 2-4 Tablou, fotografie, icoană etc. care se înrămează. 5 (Fig) Persoană foarte frumoasă. 6 Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. 7 Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau fereastră. 8 Desen care înconjoară, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. 9 Porțiune a unei mărci poștale unde este executat desenul. 10 Ambianță. 11 Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 12 (Fig) Limite ale unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc. 13 (Fig; pex) Cuprins din acest cadru (12). 14 Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții. 15 Suport pentru diferite aparate. 16 Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. 17 (Lpl) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr-un sindicat etc. 18 Elemente de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare. 19 (Pgn; lpl) Întregul efectiv al unei instituții. 20 (Rar; lsg) Persoană din efectivul unei instituții. 21 (Iuz; lpl) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., care se ocupă cu angajarea personalului, cu evidența lui etc. Si: serviciul personal. 22 (Iuz; lpl) Sediu al cadrelor (21). 23 (Asr; lpl) Serviciu care se ocupă cu angajarea și cu evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. 24 (Asr; lpl) Sediu al cadrelor (23). 25 (Asr; lpl) Personal de la cadre (23). corectat(ă)

stop [At: DUNĂREANU, CH. 95 / Pl: ~uri / E: eg, fr stop] 1 i (Fam) Stai! 2 sn Termen convențional folosit în telegrafie pentru a marca un punct. 3 sn (Fam) Semafor (care are aprinsă lumina roșie, oprind circulația în sensul respectiv). 4 sn (Fam; îe) A se lăsa (sau a se pune) ~ul A se opri circulația într-un sens prin apariția luminii roșii la semafor. 5 sn (Fam; îe) A fi pe ~ A fi la ciclu (11). 6 sn Lampă de semnalizare cu lumină roșie-portocalie, montată în spatele autovehiculelor, care se aprinde în momentul acționării frânelor. 7 sn (Spt) Oprire a mingii (cu piciorul, la fotbal) sau a pucului (cu crosa de hochei). 8 sn (Cig; îc) ~-cadru Element de tehnică cinematografică constând în oprirea momentană a mișcării imaginii pentru a se instala pe un cadru. 9 sn (Cig; îc) ~-camera Procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării.

CADRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care înconjură, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare; p. gener. întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituții. ♦ (Rar, la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului. (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astăzi rar; la pl.) Serviciu care se ocupă cu angajarea și evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. [Var.: (I 1) cadră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî.

STOP interj., (2, 3) stopuri, s. n. 1. Interj. Stai! Oprește! ♦ (În telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) Punct! 2. S. n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. S. n. Semafor care reglează circulația la întretăierea străzilor; lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde când autovehiculul frânează. 4. S. n. (Cin.; în compusele) Stop-cadru = efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită. Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. – Din fr., engl. stop.

CADRU, cadre, s. n. 1. (Și în forma cadră) Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie, o oglindă etc. Ai fi zis că una din acele albe Magdalene zugrăvite... pogorîse însuflețită din cadră. M. I. CARAGIALE, C. 73. ♦ Tablou, fotografie etc. în ramă. Aceleași cadre-mpodobesc păreții. VLAHUȚĂ, O. A. I 76. Se face că fluieră... uitîndu-se la o cadră din perete. CARAGIALE, O. I 329. O altă mare cadră, întru care să arată întristarea a unii întregi familii pentru fiul ce să pornește la război. GOLESCU, Î. 72. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre; deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie, și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. REBREANU, R. I 245. 3. Fig. Ceea ce înconjură o persoană sau un lucru; mediu, ambianță. Sinaia e situată într-un cadru pitoresc. ▭ Și în acest greu cadru geologic, care formează punctul culminant al trecerii prin Carpați, primește Oltul... cel mai limpede... dintre afluenții lui. BOGZA, C. O. 349. Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor. BOLINTINEANU, O. 107. 4. Fig. Limitele unui subiect, ale unei probleme, ale unei sfere de activitate; p. ext. cuprinsul, conținutul dintre aceste limite. Sindicatele din Republica Populară Romînă duc o luptă continuă pentru întărirea unității sindicale internaționale în cadrul Federației Sindicale Mondiale. ♦ Limitele în timp ale unei acțiuni. În cadrul reuniunii sportive au avut loc o serie de întreceri între echipe. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn sau de metal, sau din grinzi de beton, formînd un suport rezistent, care susține o lucrare, o construcție, o excavație subterană etc.; suport (fix sau mobil) pentru diferite aparate mecanice, electrotehnice etc. Cadru de bicicletă. – Variantă: (1) cadră s. f.

CADRU, cadre, s. n. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. 3. Fig. Mediu, ambianță. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sînt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cadră s. f.] – Fr. cadre.

CADRU s.n. I. 1. Schelet făcut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care susține diferite aparate. ♦ Ramă. ♦ Aparat de gimnastică pentru mișcări de mlădiere prin suspensie, șerpuire etc. 2. (Fig.) Mediu înconjurător al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianță. 3. (Fig.) Limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins între aceste limite. 4. Element al unei mărci poștale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ♦ (Cinem.) Spațiu dintr-un film cuprinzînd o succesiune continuă de imagini, înregistrate fără oprirea aparatului de filmat; cîmp. II. (La pl.) Efectiv al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc. [Var. cadră s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

STOP interj. Stai, oprește! // s.n. 1. Semafor pentru reglarea circulației, folosit la întretăierile străzilor. ♦ Panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție. ♦ Lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul și care se aprinde cînd se acționează frînele acestuia. 2. Oprirea mingii (cu piciorul la fotbal) și a pucului (la hochei). 3. Termen folosit în telegrafie pentru separarea frazelor în locul punctului. 4. (Med.) Stop cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporară a respirației datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc. 5. (Cinem.) Stop-cadru = efect constînd în oprirea momentană a mișcării, persistența imaginii statice și reluarea mișcării la faza la care a fost oprită; stop-camera = procedeu de filmare combinată, care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. [< fr., engl. stop].

CADRU s. n. I. 1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ ramă. ◊ aparat de gimnastică pentru mișcări de mlădiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianță. 4. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune. 5. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ◊ subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1). 7. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului. ◊ efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

STOP I. interj. 1. stai! oprește! 2. (în telegrafie, pentru separarea frazelor) punct! II. s. n. 1. semafor pentru reglarea circulației rutiere; panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție. ♦ lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde când sunt acționate frânele acestuia. 2. oprirea balonului la fotbal și la hochei. ♦ (tenis) minge trimisă scurt, lângă fileu, când adversarul se află plasat pe fundul terenului. 3. stop cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporară a respirației, datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc. 4. stop-cadru = imagine asupra căreia se oprește momentan aparatul de filmat; stop-camera = procedeu de filmare combinată constând în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și realuarea filmării. 5. unghi format de frunte și linia botului, care poate caracteriza o rasă de animale. (< fr., engl. stop)

acord-cadru s. n. Înțelegere la nivel general, care servește drept cadru pentru convorbiri ulterioare ◊ „Avem cu România un acord-cadru pentru colaborarea științifică și tehnică.” Sc. 7 IX 66 p. 6. ◊ Acorduri-cadru de cooperare” Sc. 9 XII 73 p. 3. ◊ Acord-cadru între socialiștii și comuniștii spanioli” Sc. 6 IV 79 p. 4 (din acord + cadru; cf. fr. accord-cadre; DMN 1950)

stop-cadru s. n. (cinem.) Imagine asupra căreia se oprește aparatul de filmat ◊ „Și filmul se sfârșește cu un emoționant stop-cadru al celor doi îmbrățișați.” R.lit. 10 II 77 p. 17. ◊ „[...] acea masă familiară din care filmul își ia stop-cadrele [...]” Sc. 9 VII 80 p. 4; v. și fondu (1976), ralanti //din stop + cadru; DEX-S//

CADRU ~e n. 1) Ramă în care se fixează un tablou sau o fotografie. 2) Tablou sau fotografie dispusă într-o astfel de ramă. 3) Pervaz al unei uși sau ferestre. 4) Desen care mărginește o hartă, un text sau o fotografie. 5) Spațiu care cuprinde o imagine pe o peliculă fotografică sau cinematografică. 6) Schelet din diferite materiale, întrebuințat în construcții (la poduri, galerii etc.) ca suport de rezistență; osatură; carcasă. 7) Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; ambianță; climat; mediu; anturaj. 8) fig. Limită (prevăzută sau impusă) a unei probleme sau acțiuni. 9) mai ales la pl. Efectiv de bază care include oamenii dintr-o întreprindere, instituție sau organizație. 10) Persoană care face parte dintr-un astfel de efectiv. 11) (în armată) Personal de conducere și de comandă. /<fr. cadre, rus. kadrî

cadră f. tablou, mai ales de formă pătrată: frumoasă ca o cadră.

cadru n. 1. pervaz, ramă; 2. fig. planul unei opere; 3. totalul ofițerilor și subofițerilor unei companii, unui batalion; școală de cadre.

cádră f., pl. e (ngr. kádro, d. it. quadro, pătrat, portret, de unde și fr. cadre, m. V. cadru). Pop. Portret: frumoasă ca o cadră. V. coz.

*cádru n., pl. e (fr. cadre, d. it. quadro care vine d. lat. quadrum, pătrat. V. cadră, pătrat). Pervaz, cercevea, margine de lemn (orĭ de alt-ceva) care mărginește spațiu uneĭ ușĭ orĭ ferestre. Ramă, pervaz de tabloŭ, de oglindă ș. a. Fig. Planu uneĭ lucrărĭ intelectuale: un cadru ingenios. Totalitatea ofițerilor și subofițerilor uneĭ armate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acord-cadru (desp. -ca-dru) s. n., art. acordul-cadru, pl. acorduri-cadru

cadră (tablou) (desp. ca-dră) s. f. (în: frumoasă ca o ~)

cadru (ramă; persoană) (desp. ca-dru) s. n., art. cadrul; pl. cadre

stop-cadru (desp. -ca-dru) s. n., art. stop-cadrul; pl. stop-cadre

acord-cadru (-ca-dru) s. n., art. acordul-cadru (dar: acordul acesta cadru); pl. acorduri-cadru

cadră (tablou) (ca-dră) s. f. (frumoasă ca o ~)

cadru (ramă, persoană) (ca-dru) s. n., art. cadrul; pl. cadre

stop-cadru (-ca-dru) s. n., art. stop-cadrul; pl. stop-cadre

cadră s. f. („tablou”, în comparații)

cadru s. n. (sil. -dru), art. cadrul; pl. cadre

stop-cadru s. n., art. stop-cadrul; pl. stop-cadre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CADRU s. 1. v. ramă. 2. v. cercevea. 3. v. pervaz. 4. v. suport. 5. v. mediu. 6. v. priveliște. 7. v. decor. 8. v. domeniu. 9. (la pl.) v. personal.

CADRU s. 1. ramă, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. cercevea, ramă, toc. (~ de fereastră.) 3. pervaz. (Stă cu coatele pe ~ ferestrei.) 4. suport. (~ de susținere.) 5. ambianță, anturaj, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăiește într-un ~ sănătos.) 6. peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (Un ~ de natură.) 7. cerc, cîmp, domeniu, sector, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări, de activitate.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cadru (cadre), s. n.1. Tablou, pictură. – 2. Ramă. – 3. Pervaz al unei uși sau ferestre. – 4. Ambianță, mediu al unei compoziții literare. – 5. Ramă ce susține fagurii în stup. – 6. Suport al bicicletei. – 7. La radio, colector de unde. – 8. Totalitatea serviciilor sau personalului unei instituții, listă de încadrare. – Mr. cadru „portret”, megl. cadru. Fr. cadre (REW 6921), cf. ngr. ϰάδρο, ϰάδρα, bg. kadro.Der. cadră, s. f. (pictură, tablou; ramă, margine); cadra, vb. (a se potrivi cu ceva; a include); cadran (var. înv. cuadrant), s. n. (suprafață circulară cu diviziuni, la aparate de măsurat; sferă), din fr. cadran.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CADRU DE PLIERE ramă metalică în formă de „U” cu ajutorul căreia se fixează husa voalurii parașutei în zona buclelor textile pentru introducerea suspantelor.

CADRU NAVIGANT personal profesionist (civil sau militar) cu atribuții în pregătirea și instruirea personalului aeronavigant.

tambour sur cadre (cuv. fr.) tamburină.

Intrare: cadre
cadre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: acord-cadru
acord-cadru substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acord-cadru
  • acordul-cadru
plural
  • acorduri-cadru
  • acordurile-cadru
genitiv-dativ singular
  • acord-cadru
  • acordului-cadru
plural
  • acorduri-cadru
  • acordurilor-cadru
vocativ singular
plural
Intrare: cadru
  • silabație: ca-dru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadru
  • cadrul
  • cadru‑
plural
  • cadre
  • cadrele
genitiv-dativ singular
  • cadru
  • cadrului
plural
  • cadre
  • cadrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadră
  • cadra
plural
  • cadre
  • cadrele
genitiv-dativ singular
  • cadre
  • cadrei
plural
  • cadre
  • cadrelor
vocativ singular
plural
Intrare: stop-cadru
stop-cadru substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stop-cadru
  • stop-cadrul
  • stop-cadru‑
plural
  • stop-cadre
  • stop-cadrele
genitiv-dativ singular
  • stop-cadru
  • stop-cadrului
plural
  • stop-cadre
  • stop-cadrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acord-cadru, acorduri-cadrusubstantiv neutru

  • 1. Înțelegere la nivel general, care servește drept cadru pentru convorbiri ulterioare. DCR2
    • format_quote Avem cu România un acord-cadru pentru colaborarea științifică și tehnică. Sc. 7 IX 66 p. 6. DCR2
    • format_quote Acorduri-cadru de cooperare. Sc. 9 XII 73 p. 3. DCR2
    • format_quote Acord-cadru între socialiștii și comuniștii spanioli. Sc. 6 IV 79 p. 4. DCR2
etimologie:

cadru, cadresubstantiv neutru

  • comentariu Varianta feminină cadră este valabilă doar pentru sensul (1.). DEX '09 DLRLC
  • 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ramă
    • format_quote Ai fi zis că una din acele albe Magdalene zugrăvite... pogorîse însuflețită din cadră. M. I. CARAGIALE, C. 73. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Tablou, fotografie etc. înrămate. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aceleași cadre-mpodobesc păreții. VLAHUȚĂ, O. A. I 76. DLRLC
      • format_quote Se face că fluieră... uitîndu-se la o cadră din perete. CARAGIALE, O. I 329. DLRLC
      • format_quote O altă mare cadră, întru care să arată întristarea a unii întregi familii pentru fiul ce să pornește la război. GOLESCU, Î. 72. DLRLC
    • 1.2. figurat Persoană foarte frumoasă. DEX '09 DEX '98
  • 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Deschizătură în zid ocupată de o ușă sau de o fereastră. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie, și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. REBREANU, R. I 245. DLRLC
    • 2.2. Desen care mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. DEX '09
    • 2.3. Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. figurat Ceea ce înconjură o persoană sau un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sinaia e situată într-un cadru pitoresc. DLRLC
    • format_quote Și în acest greu cadru geologic, care formează punctul culminant al trecerii prin Carpați, primește Oltul... cel mai limpede... dintre afluenții lui. BOGZA, C. O. 349. DLRLC
    • format_quote Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor. BOLINTINEANU, O. 107. DLRLC
    • 3.1. Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.2. cinema; cinematografie Spațiu dintr-un film cuprinzând o succesiune continuă de imagini, înregistrate fără oprirea aparatului de filmat. DN
      sinonime: câmp
    • 3.3. televiziune Figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. MDN '00
    • 3.4. Antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie. MDN '00
  • 4. figurat Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 4.1. prin extensiune Cuprinsul dintre aceste limite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sindicatele din Republica Populară Romînă duc o luptă continuă pentru întărirea unității sindicale internaționale în cadrul Federației Sindicale Mondiale. DLRLC
    • 4.2. Limitele în timp ale unei acțiuni. DLRLC
      • format_quote În cadrul reuniunii sportive au avut loc o serie de întreceri între echipe. DLRLC
  • 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Cadru de bicicletă. DLRLC
    • 5.1. Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.2. Aparat de gimnastică pentru mișcări de mlădiere prin suspensie, șerpuire etc. DN
  • 6. (la) plural Personalul unei instituții, al unei întreprinderi etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cadru didactic. DEX '09
    • format_quote Trebuie să înțelegem o dată că, din toate capitalurile prețioase care există în lume, cel mai prețios și cel mai hotărîtor capital sînt oamenii, cadrele. Trebuie să înțelegem că în actualele condiții de la noi «cadrele hotărăsc totul». STALIN, PROBL. LEN. 511. DLRLC
    • format_quote Cadrele sînt fondul de aur al partidului și al statului, forța hotărîtoare a conducerii de partid și de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. DLRLC
    • format_quote Iată Doftana. Pe-aici... A fost școala înaltă unde-au crescut Oțelitele cadre, puternicul scut. BANUS, în POEZ. N. 43. DLRLC
    • 6.1. Personalul de conducere dintr-o întreprindere, instituție etc. DEX '09
      • format_quote Cadrele conducătoare se formează în procesul muncii. DLRLC
    • 6.2. rar (la) singular Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Un cadru bine pregătit. DLRLC
    • 6.3. Ansamblul elementelor de conducere și de comandă (ofițeri și subofițeri) din subunitățile și unitățile militare. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a ridica nivelul politic, ideologic și calificarea profesională a cadrelor; a forma cadre noi (în special din rândurile tineretului). DLRLC
      • format_quote În opera de construire a socialismului, problema pregătirii cadrelor este una din cele mai importante probleme ale partidului și statului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 50. DLRLC
      • format_quote Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere, justa lor repartizare, educarea lor partinică și profesională trebuie să constituie grija permanentă a tuturor organelor de conducere ale partidului, începînd cu Comitetul Central. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. DLRLC
  • 7. ieșit din uz (la) plural Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului, cu evidența lui etc.; serviciul personal. DEX '09
    • format_quote Aștepta să intre la directorul cadrelor. V. ROM. decembrie 1950, 159. DLRLC
    • diferențiere Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau numai cadrele) = organul care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, al unei instituții etc. DLRLC
etimologie:

stop-cadru, stop-cadresubstantiv neutru

  • 1. Efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic